Castorel cel tembel a lansat recent un apel lacrimogen privind ajutorarea românilor din Transcarpatia. Nimeni nu a priceput ce motive l-au determinat pe Castorul stătut să plângă de mila altora. Apoi, multă lume a înţeles că e vorba de un gest de-a dreptul pervers. Lipsit de resurse financiare, rozătorul cu cap mare a considerat că îşi poate umple niscaiva buzunare sub masca unor acţiuni umanitare. La fel cum a făcut-o la începutul anilor ‘90 cu fraţii moldoveni. Atunci a atacat şi a şantajat mai mulţi oameni de afaceri să-i dea gratis diverse produse pe post de ajutoare. Apoi, mândru nevoie mare, a pornit din Satu Mare cu toate aceste ajutoare. Ajuns la moldoveni, a vândut rapid ajutoarele, încasând cu nesimţire jetoanele. Şi-a petrecut cele câteva zile în Moldova cu şliţul desfăcut şi mai tot timpul beat, iar după ce s-a reîntors acasă, cu faptele sale cică umanitare tuturor s-a lăudat. Afacerile cu ajutoare şi beţiile au decurs atât de bine, încât un fost şef şi asociat al Castorului ratat până şi o firmă mixtă româno-moldoveană a înfiinţat. Afacerea a picat, căci până şi şmecherii moldoveni au realizat că au de-a face cu nişte indivizi de rahat. Probabil că, lacom de câştig, Castorul prea tare i-a taxat. Acum, rozătorul retardat ar vrea din nou şi să câştige bani, şi să redevină un erou. Numai că toată lumea s-a lămurit cu ce-i poate capul acestui Castor ipocrit. Aşa că poate visa în continuare la aşa-zise acţiuni umanitare, de mari profituri generatoare.
