Cine se află în spatele celui mai controversat blog de informaţii şi secrete financiare?



k7z9aqb

Zero Hedge este un blog american controversat, de informaţii şi comentarii în general financiare şi politice, care, cu o mână de editori, atrage lunar 4,3 milioane de vizitatori unici din toată lumea, o performanţă pe care ar invidia-o orice publicaţie de nişă. Mult timp a fost o enigmă cine sunt aceşti editori. Aceasta până când Bloomberg a publicat un interviu cu “dezertorul” Colin Lokey, o poveste despre senzaţionalism, profit, dezvăluiri şi droguri, despre “blogul inspirat de filmul cult Fight Club, care alimentează speculaţiile cele mai nebuneşti de pe planeta financiară”, după cum o descrie Les Echos, o publicaţie franceză respectabilă.

O poveste cu iz de răfuială. După cum recunoaşte chiar Bloomberg, Zero Hedge îi este concurent în furnizarea de ştiri şi informaţii financiare. Unul atât de influent încât, spune un zvon, este pus pe lista site-urilor interzise angajaţilor de către Bank of America.

Colin Lokey, cunoscut şi ca „Tyler Durden“, încalcă prima regulă a Fight Club: nu vorbeşti despre Fight Club! Lokey încalcă şi cea de-a doua regulă a Fight Club (vezi regula numărul unu), îşi începe Bloomberg povestea.  Lokey iese în public după mai mult de un an de scris pentru Zero Hedge din umbra numelui eroului anarhist. Făcând aceasta, el răspunde unei întrebări care macină Wall Street‑ul încă de când blogul a început să emită, în urmă cu şapte ani: cine este acest Tyler Durden?

Se pare că în spatele personajului se ascund trei oameni. După plecarea sa, din aprilie, şi după un schimb de acuzaţii de ipocrizie şi de instabilitate mintală cu restul de două treimi al echipei, Lokey, 32 de ani, s-a decis să-şi dea jos masca şi să-şi demaşte şi foştii colegi Durden.

Lokey spune că celelalte două persoane sunt Daniel Ivandjiiski, de 37 de ani, născut în Bulgaria, fost analist despre care se crede de mult timp că este fondatorul site-ului, şi Tim Backshall, de 45 de ani, un specialist binecunoscut în titluri de credit derivate.

Într-un interviu telefonic, Ivandjiiski a confirmat că ei au fost singurii Tyler Durdeni de pe ştatele de plată ale firmei de când Lokey s-a îmbarcat. Nu părea încântat de decizia colegului său de a ieşi la lumină. Backshall a refuzat să comenteze, lăsând răspunsurile la întrebări pe seama lui Ivandjiiski.

Licenţiat în ştiinţe politice şi cu diplomă de MBA, Lokey spune că a avut un trecut agitat până să vină la Zero Hedge. La începutul lunii aprilie, epuizarea din cauza muncii l-a băgat în spital. S-a internat pentru că simţea că vine un atac de panică.  „Îi dorim lui Colin toate cele bune, este clar un individ cu probleme în multe aspecte şi, sincer, suntem dezamăgiţi că a ales să arate astfel publicului nemulţumirile sale faţă de companie“, a spus Ivandjiiski.

Ivandjiiski a lucrat la un fond de hedging înainte de a-i fi interzisă, în 2008, practicarea meseriei de către autoritatea de control din industria financiară americană din cauza unor activităţi de insider trading. El nu a recunoscut, dar nici nu a respins acuzaţiile că ar fi făcut ceva ilegal. Backshall este o figură populară la ştiri. A fost citat de diverse agenţii şi publicaţii, inclusiv de Bloomberg. Însă nu s-a ştiut că este editor la Zero Hedge.

Schisma din redacţie a adus în lumină blogul popular printre jucătorii profesionişti de pe pieţe, un site care amestecă analize financiare detaliate cu titluri de senzaţie cum ar fi „Războiul care se apropie ne va rezolva problema cu şomajul şi creşterea“ sau „Dezvăluiri – cum două telefoane date de Janet Yellen au salvat lumea“.

De când a fost înfiinţat, în plină criză financiară, Zero Hedge a crescut şi s-a transformat dintr-un blog într-o forţă a internetului. Arătând adesea neîncredere în „establishment“ şi aproape întotdeauna negativism, Zero Hedge dă lumii o imagine pesimistă. Titluri ca „Acţiunile sunt într-o stare mai precară decât s-a crezut că este posibil“ sau „Pentru fermierul american, moartea vine de la 1.000 de cuţite – valoarea terenurilor agricole se prăbuşeşte mai abrupt ca niciodată în ultimii 30 de ani“ nu sunt deloc rare.

Etosul site-ului este poate cel mai bine rezumat de sloganul de la finalul homepage-ului, împrumutat de asemenea din Fight Club: „Pe o axă a timpului suficient de lungă rata supravieţuirii scade la zero pentru oricine“.

Un imn adus populismului, filmul din 1999 este plin de dezgust faţă de consumerism şi faţă de sistemul financiar. Brad Pitt joacă rolul lui Tyler Durden, personaj hotărât să lupte contra sistemului corupt al elitei globale – o atitudine care se reflectă adesea în conţinutul materialelor Zero Hedge.

Mergând pe această idee, site-ul argumentează că discursul anonim este necesar într-o atmosferă care sufocă opoziţia publică – în acest mediu s-a născut pseudonimul „Tyler Durden“. În primii ani, Durden avea o colegă, pe „Marla Singer“, un alt personaj din Fight Club.„Îmi aminteşte de un business de informaţii de succes în care amesteci poveşti de propagandă cu informaţii bune. Găseşti lucruri interesante acolo, dar şi chestii nebuneşti“, spune Craig Pirrong, profesor de finanţe la Universitatea Huston.

O distorsiune într-un peisajul mediatic al informaţiei financiare în care titlurile sunt de cele mai multe ori serioase, dacă nu austere, site-ul s-a făcut remarcat în 2009, acuzând Goldman Sachs că are acces la informaţii confidenţiale privind activităţile de trading cu frecvenţă ridicată. Iar de atunci nu a încetat să atace acest colos de pe Wall Street.

Deşi Durdenii se dau drept vocea neliniştii pieţei, copiile de pe mesajele editorilor de la Zero Hedge, furnizate de Lokey, arată că editorii se concentrau pe a face trafic pe internet. Titlurile erau intens discutate şi se insista pe publicarea materialelor la foc continuu pentru a ţine cititorii în priză. Lokey spune că insistenţa pe profit – şi ceea ce el consideră că era o linie politică evidentă – l-a motivat să plece.

Un alt factor au fost averile celorlalţi Durdeni. Ivandjiiski are o vilă de mai multe milioane de dolari în Mahwah, New Jersey, iar Backshall trăieşte în lux într-o suburbie din San Francisco – nu chiar o reflexie a imaginii anticapitaliste a personajului întruchipat de Brad Pitt.

„Ceea ce citiţi pe Zero Hedge este un nonsens. Şi nu ar trebui să-i sprijiniţi“, a explicat Lokey într-un e-mail. „Doi indivizi care duc o viaţă la care tu poţi doar visa se prefac că vorbesc pentru tine. Durden trăieşte într-un castel. Dacă ai văzut Fight Club, ştii cât de ipocrit este acest lucru.“

Fost angajat la website-ul Seeking Alpha, Lokey povesteşte că a venit la Zero Hedge pentru un salariu de 6.000 de dolari pe lună şi că a primit un bonus anual de 50.000 de dolari. Anul trecut a câştigat mai mult de 100.000 de dolari. Salariul l-a ajutat să stea cu chirie într-un apartament „foarte drăguţ“ din Insula Hilton Head din Carolina de Sud. Cu toate că primea mulţi bani, Lokey spune că a plecat pentru că nu era împăcat cu viziunea editorială a site-ului. „Dozele de realitate erau grozave. Însă Zero Hedge a încetat în urmă cu ani de zile să mai deservească interesul public. Le pasă de ceea ce generează vizualizări de pagină. De clicuri. De bani.“

Ivandjiiski, fondatorul Zero Hedge, şi-a apărat site-ul spunând că acesta este creat ca entitate de făcut profit.  „În cele din urmă, site-ul face bani şi este profitabil, şi de aceea nu am fost niciodată nevoiţi să căutăm finanţare externă – veniturile noastre vin doar din publicitate. Aşa a fost de la început“, a spus el. „Evident, misiunea oricărui publisher este de a majora veniturile şi numărul de vizualizări de pagină şi credem că facem aceasta aşa cum trebuie.“

Nu este nimic ciudat ca un site să se concentreze pe trafic şi pe venituri. Însă Lokey spune că era deranjat de ceea ce considera ipocrizia Zero Hedge şi de cum site-ul se pretindea, fără temei, a fi unul antisistem. În transcrierile mesajelor interne, Ivandjiiski spune despre „majoritatea tăcută“ a Americii că este sălbatică, în timp ce Backshall recunoaşte că viaţa din SUA este dificilă „în afara bulei mele“. Ivandjiiski a respins sugestia că averea personală şi stilul de viaţă i-au determinat pe editori să‑şi pună măştile de Durden (personajul din film glumea spunând că „lucrurile pe care le posezi vor ajunge să te posede pe tine“) pentru a-şi bate joc de sistemul dominator. „N-am spus niciodată că suntem prosocialişti.“

Lokey, care spune că scria o mare parte din conţinutul politic de pe site, susţine că existau presiuni pentru a da materialelor o nuanţă mincinoasă.

„Am încercat să injectez cât mai mult adevăr posibil în postările mele, dar nu era prea mult loc pentru asta. «Rusia – bun. Obama – idiot. Bashar al-Assad-liderul binevoitor. John Kerry – ignorant. Vladimir Putin – cel mai mare lider din istoria statalităţii»“, spune Lokey, descriind principiile după care trebuia să-şi modeleze materialele. Ivandjiiski a replicat spunând că Lokey putea scrie „de toate şi orice credea de cuviinţă fără ca nimeni să intervină“.

Munca la Zero Hedge era epuizantă, continuă Lokey, presupunând de obicei începerea lucrului dimineaţa devreme şi până la 15 materiale pe zi de 1.500 de semne fiecare. Lucrul nu înceta în weekenduri. Mesajele schimbate de Lokey cu Ivandjiiski, capturi de ecran furnizate de primul, sugerează un mediu de lucru care oscilează de la veselie la exasperare.

Spre exemplu, când Lokey spune că îi „este teamă să ceară liber o oră“, Ivandjiiski îi răspunde că „dacă ai vreodată nevoie de timp liber, din orice motiv, nu ezita să ceri“. În februarie, trimite un mesaj în are spune că „iubeşte această companie şi acest website“ şi îi explică lui Ivandjiiski că „mi-ai salvat viaţa“, exprimându-şi apoi mulţumirea că l-a angajat.

Situaţia a degenerat rapid şi semnificativ. Pe 2 aprilie, ziua în care Lokey a plecat de la Zero Hedge, acesta îi scria angajatorului său că „nu mai pot fi 24 de ore din 24 de ore majoretă pentru Hezbollah, pentru Moscova, pentru Teheran, Beijing şi pentru Trump. Este greşit. Punct. Ştiu că acum îţi aduce trafic, dar îţi va ucide brandul mai încolo. Aceasta nu este o revoluţie, ci o glumă“. Trebuie notat că Zero Hedge preia adesea articole de pe Bloomberg şi comentează pe marginea lor, asigurând, desigur, un link către materialul original.

Reacţia editorilor site-ului la povestea Bloomberg nu s-a lăsat aşteptată. Criticii că Zero Hedge este condus de capitalişti interesaţi de profit ei îi răspund spunând că aceasta vine de la Bloomberg, un organism media care „se aprovizionează“ de pe Wall Street şi care este condus de unul dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei. Apoi, Zero Hedge îl descrie pe fostul angajat Lokey ca fiind o persoană instabilă emoţional, un alcoolic cu probleme psihice, cu un trecut de traficant de droguri. Ca dovadă, site-ul publică mai multe capturi de ecran cu SMS‑uri trimise de Lokey în care acesta menţionează dependenţa sa de alcool şi afacerile cu cocaină.

Acestea, bineînţeles, pentru că în Fight Club toate loviturile sunt permise.

 

http://www.businessmagazin.ro





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts