2 ore ale unui ministru



Ce ne trebuie atâta carte, într-o lume în care cele mai îndrăgite cărți citite de domnii și de doamnele membre ale eșichierului politic din România sunt cele de șeptică! De ce mai avem nevoie de copii deștepți și pregătiți pentru viață, care pot deveni materia cenușie a viitorului, potențiali adulți greu de manipulat și de supus? Mai bine, lăsați bieții copilași să colcăie în mocirla pinochiană aducătoare de tâmpire generală și de înmăgărire, întâlnită în opera maestrului Goldoni. Cam așa pot fi traduse spusele emanate de actualul ministru al Educației, Mircea Dumitru, citat de Digi 24, înalta oficialitate declarând, la sesiunea online „De vorbă cu ministrul tău”, nici mai mult nici mai puțin, că: ”Până la liceu, temele trebuie să dureze cel mult două ore. Voi da un ordin.”

Așa că, dragi elevi (ne)liceeni aveți liber la jocuri pe calculator și la navigare pe reeducabilele rețele de (ne)socializare: facebook, twitter, messenger etc. Vorba unei poezii din folclorul urban al societății trecute, conduse de veșnicul împușcat într-o ureche – ”Nea Ceașcă”, poezie care suna așa: ”a venit vacanța / cu trenul din Franța / hai copii la joc / cărțile pe foc / să nu mai citiți / că vă-mbolnăviți / dărâmarea școlilor / moarte profesorilor …” O poezie de bolnavă bucurie a copiilor la apropierea mini-vacanței de 1 Decembrie, de care se pare că s-a molipsit și mult stimatul nostru ministru mai sus menționat.

Dincolo de emanațiile guvernanților noștri de curte, rămân împovăratele programe școlare care atrag un volum imens de informații greu de asimilat de către cei mici, un sistem de învățământ teoretizat 100 % fără aplicații practice utile tinerelor generații și munca de alpiniști hârțogari a cadrelor didactice, care se văd nevoite să lupte cu mori de vânt și să – și desfășoare activitatea la intersecția drumurilor schimbătoare ale istoriei. Vrem elevi performanți într-o lume pur teoretic – utopică, ignorând parcă realitatea că școala românească are în primul rând responsabilitatea educației viitorilor cetățeni și pregătirea reală pentru viață, sau construim în schimb triste hard-disc – uri umane?

Se impun câteva semne de întrebare. Cu ce autoritate morală poate un minister sau altul să impună părinților un timp și o strategie de educație a propriilor copii? La care tipologie de elevi face referire domnul ministru și de ce domnia sa dorește cartelizarea, uniformizarea personalităților și temperamentelor, dar și automatizarea activității instructive a copiilor? Ce categorie socială va avea în sarcină ducerea la îndeplinire a actualului ordin?

Și o ultimă întrebare, așa la sfârșit de audiență ministerială: psihologia copilului recomandă părinților ca timpul zilnic de pregătire a lecțiilor de către copii să fie organizat în perioade de câte 25 de minute de învățat urmate de 5 minute pauză. Un calcul simplu ne arată că 2 ore, în acest caz se restrânge la un timp efectiv de învățat de 100 minute. La un program de școală în care copilul trebuie să se pregătească pentru ziua următoare la cinci materii de exemplu, el având la dispoziție fix 20 de minute pentru pregătirea fiecărei lecții, la pretențiile învățământului actual, el trebuie să consacre învățăturii și timpul de toaletă, sau ajunge să învețe sferturi de lecții pentru liniștea tractului intestinal ministerial?

Valeriu Ioan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts