File din istoria satului Gelu, “citadela” moţilor sătmăreni



gelu-1

Satul Gelu, fostul Odaşa, este un sat de moţi la câmpie, a cărui istorie gravitează în cea mai mare parte în jurul Bisericii. Este situat în judeţul Satu Mare, la 25 km distanţă de municipiul Satu Mare. Din anul 1935, prin strădania părintelui Ioan Ursu, istoria acestor meleaguri este povestită în Cartea de Aur, aparţinând Bisericii Ortodoxe din Gelu cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care conţine numeroase informaţii despre trecutul acestui sat. Iniţiativa aparţine părintelui Ioan Ursu, care a scris despre istoria gelenilor.Prima monografie a satului Gelu a fost lansată, în vara acestui an, de către preotul Viorel Pașca, fiu al satului.

Mulţi se întrebă de unde le vine numele acestor moţi. În toamna anului 1925, sătenii din Odaşa, căci aşa se numea satul la origini, invită să slujească şi să rămână aici ca paroh pe părintele Onisim Rus, din Dingăul Mare, judeţul Cluj. În urma insistenţelor locuitorilor, se stabileşte în acest sat. În perioada în care a locuit în sat, preotul a discutat cu cele aproximativ 110 familii, arătând că ei sunt urmaşii lui Gelu, voievod ce a domnit în zona din care îşi au originea ei, şi ca urmare a acestui voievodat, a propus să numească satul Gelu. Şi aşa a fost, locuitorii şi autorităţile acceptând ideea, dând numele satului de Gelu. Toate acestea, în pofida faptului că multă vreme de atunci încolo unii geleni vor numi satul, în continuare, Odaşa.

Părintele Ioan Ursu redă, în primele pagini ale cronicii Cărţii de Aur, începuturile locurilor. Astfel, el scrie la 29 octombrie 1938 următoarele: “Cu ajutorul bunului Dumnezeu, în al treisprezecelea an de la întemeierea acestei colonii şi parohii, am fericitul prilej al împlinirii dorinţei mele de a scrie această cronică a parohiei-colonie Gelu. De la aşezarea mea aici, pe la sfârşitul anului 1935, m-am gândit imediat la întemeierea unui istoric al parohiei[…]. Datele şi informaţiunile până la venirea mea în parohie le-am cules din gura locuitorilor aşezaţi în parohie, iar de la instalarea mea ca preot aci, le redau exact după cum s-au petrecut”.

La primul Război Mondial, în 1917, regele Ferdinand I a făcut promisiunea soldaţilor ce luptau pe front, că le va da pământ. Astfel, locuitorii din zona Clujului au primit pământ în aceste părţi din moşia ce a aparţinut grofului Karolyi Ludovic. Pământul avea rost de fermă fiind numit Vadaszpuszta. La început, satul a fost organizat pe actuala vatră, care cu timpul s-a extins. Chiar şi numele străzilor amintesc de localităţile de unde au venit: strada Lăpuşteşti, str. Someşeni, str. Bedecenilor, str. Dângăoanilor, str. Băienilor.

gelu2
În Cartea de Aur, părintele Ioan Ursu povesteşte în continuare:

Ca urmare a tot ce a fost înainte, gelenii aveau ca rost să împlinească o profeţie nescrisă : ”un brâu de colonii care să fie un zid viu de strajă şi apărare a gliei scumpe strămoşeşti” după cum spune părintele Ioan Ursu. Deci, satul a avut rol de protecţie, de românizare.

Noii proprietari aveau să fie din zone diferite, dar într-un trup şi-un suflet de acelaşi fel, zone din Munţii Apuseni şi Maramureş. Şi toţi s-au înţeles şi au lucrat cot la cot, rezultat al strădaniei lor fiind satul de acum. Coborârea din munţi, după spusele bătrânilor în 1924 iar în acte în 1925, a fost ceva imens de greu pentru moţi. Să părăsească munţii cu codrii săi pentru câmpie, ceva enorm de greu.
Astfel, în prezent, satul reprezintă o “citadelă” a moţilor, a românilor.

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts