More


    Cetatea stăpânilor sării de la Slatina

    =

    cetate-4

    Fortificaţia ocupă platoul unui promontoriu de pe malul nordic al luncii Tisei, pe o suprafaţă de cca. 65 x 60 mp. Cetatea a fost descoperită în 1953 de către P.P. Sova de la Muzeul din Ujgorod şi a fost cercetată prin săpături în 1967 de P.P. Bârnea, în 1986 de V. I. Kotigorosko, în 1991-93 de I. Kobal, în 1996 şi 1998-99 de către o echipă mixtă de cercetare româno-ucraineană. Amplasamentul era locuit încă din epoca paleolitică, în epoca bronzului şi ulterior perioadei dacice în epoca medievală.

    Pantele promontoriului sunt abrupte, azi este vizibil pe partea estică faptul că a fost fortificat de un şanţ cu o lungime de 60 m şi cu o lăţime variabilă, fiind săpat pe locul unei viroage existente anterior. Şanţul de apărare se adânceşte de la nivelul actual de călcare la 2,25 m, însă un indiciu mai bun pentru dimensiunea acestuia este diferenţa de aproape 7 m de la fundul şanţului până la coama valului fortificaţiei. Dacă adăugăm şi înălţimea palisadei putem să concluzionăm că cetatea a avut un veritabil sistem de fortificare. Fortificarea a fost realizată în două faze: dovezile arheologice indică faptul că prima palisadă a fost arsă şi apoi valul reconstruit. În a treia fază fortificaţia a fost refăcută mai târziu, în evul mediu. Poarta de acces era tot pe partea estică loc indicat de actualul drum. În faţa porţii se poate observa o limbă de pământ, care probabil indică existenţa unui sistem „în şicană”, de barare a accesului direct. Pe celelalte trei laturi panta abruptă cu o diferenţă de nivel de până la 32 m nu necesita o fortificare, era suficientă doar construirea unei palisade de lemn.

    cetate-3

    Primul nivel dacic s-a păstrat în partea de sud-est a promontoriului, unde au fost descoperite o locuinţă adâncită în pământ şi câteva gropi de provizii. Prima aşezare dacică de la Slatina a funcţionat în sec. IV-III. î. Hr. şi, datorită poziţiei retrase, foarte probabil că nu a fost afectată de pătrunderea triburilor celtice. Al doilea nivel dacic s-a păstrat pe toată suprafaţa platoului şi are o grosime consistentă de cca. 20 cm. Tot acum s-a trecut şi la amenajări de teren constând în nivelări şi umpluturi pentru a aduce terenul la orizontal. Acestui nivel îi aparţin nouă locuinţe de suprafaţă, trei adâncite în pământ, vetre şi gropi de provizii. În unele dintre locuinţele de suprafaţă au fost descoperite vetre, una dintre cele adâncite în pământ este circulară, cu groapă de stâlp în mijloc. La marginea sudică a aşezării a fost descoperită o clădire de mari dimensiuni (12 x 6 m), cu absidă, care era sau un edificiu destinat cultului sau un „palat” al unei familii de elită dacică.

    Materialul arheologic este deosebit de bogat, mai ales în al doilea nivel dacic şi se compune din ceramică, inclusiv importuri din lumea celtică şi romană, unelte agricole, fusaiole, ceşti-opaiţe. În cetate au fost desfăşurate activităţi legate de diferite producţii industriale, dovadă practicării metalurgiei bronzului fiind un creuzet. Aspectul militar al locuirii este reflectat de descoperiri de armament: vârfuri de săgeţi şi un pumnal curb, dacic.

    cetate-2

    Existenţa cetăţii dacice de la Slatina-Cetăţuia se poate pune în legătură cu exploatarea sării. Importurile din lumea celtică şi romană atestă o legătură comercială cu aceste zone, însă comparaţia cu cetatea de la Mala Kopanya ne indică faptul că cea de la Slatina era foarte probabil într-o poziţie subordonată acesteia. Cetatea nu a mai fost locuită după cucerirea romană a Daciei, nu avem indicii deocamdată dacă a fost şi ea la rândul ei cucerită de romani sau de popoarele germanice din nord. Deşi rămasă în afara Imperiului Roman, civilizaţia dacică din Bazinul Tisei Superioare s-a transformat sub influenţa acesteia, o parte dintre cultura materială tradiţională continuând însă sub forma civilizaţiei dacilor liberi. Sursa: Tezaure dacice din Zakarpatia – Liviu Marta, Robert Gindele.

    Nicolae Ghişan

    cetate-1



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img