Credinţă şi „politică”!



Am cunoscut prin „Glasul Bisericii” mulţi preoţi, într-un dialog permanent cu timpul, dialog prelungit în emisiunile televizate, menite, parcă, să mistuie în flacăra cuvântului dreptatea, adevărul ce ar trebui să domnească în viaţa de toate zilele. Dialogul cu preoţii s-a vrut mereu adânc, dens, senin, un dialog al revelaţiei, al vecerniei liniştite!

Există la noi o vecernie zilnică, una mare, pascală, a iertării, a cinei, a plecării genunchilor şi multe altele. De multe ori, în emisiuni realizate cu părintele protopop Marian Crainic, cu preotul Vasile Perşe sau cu părintele Viorel Paşca, am scos în evidenţă, pentru cei mulţi care ne-au urmărit, adevărate vecernii ale memoriei. De ce? Pentru ca oamenii, credincioşii, să nu uite lucrurile din viaţă, atât de importante în orientarea noastră! S-au învrednicit aceştia, în repetate rânduri, să apere spiritul drept şi roditor prin exemple luate din activitatea lor de-a lungul slujirii, cu credinţă, la altarul bisericii neamului. Şi-au edificat viaţa şi credinţa, chiar privind înapoi şi mai ales privind înainte, exprimându-se prin tainicul timpului liturgic, dialogând cu sine într-un taifas intelectual, şi plin de afecţiune, de rafinament. Aşa sunt cei trei preoţi de excepţie, aleşi de mine, pentru nişte dezbateri de interes general!

Le mulţumesc! Aceştia au simţit, alături de mine şi de Dvs., stimaţi telespectatori şi cititori ai prezentului material, sublimul din viaţă, dar şi adversităţile absurdului cotidian. Spusele lor sunt mereu atente, supravegheate de o conştiinţă omenească lucidă, mărturisitoare, referindu-se la cei care au fost, cei care sunt şi, mai ales, la cei care vor fi. De multe ori ne-am simţit în faţa altarului, alături de sutele de credincioşi, curioşi de emisiune, în spaţiul sacru şi timpul sacru, al despovărării de traumele zilnice ale fiecăruia dintre noi. Să ştiţi că alături de preoţi puternici, într-o dezbatere de probleme pline de interes general, te simţi mai puternic, mai curajos în a apăra interesul celor mulţi pe care aceştia îi slujesc!

Aţi simţit şi Dvs. acest lucru şi îl simţiţi duminică de duminică şi la marile sărbători religioase. De fiecare dată, în orice activitate, preotul îşi respectă credinciosul şi-i transmite afecţiunea sa, aşa cum o fac, cât reuşesc, acum prin scris sau în emisiunile televizate.

Oricum, rămân fidel cititorilor şi telespectatorilor, din respectul adânc ce vi-l port! Este şi acesta, cu siguranţă, un mijloc de a respecta şi pe cei mulţi, o dovadă a bunului simţ căutat de fiecare dintre noi! Îi respect pe tineri şi bătrâni, pe familişti (căci familia, cum spunea IPS Iustinian, este „biserica mică”, iar ea face parte din familia cea mare a Bisericii lui Hristos). Spunea IPS Iustinian în Caietul 186: „Pe calea vieţii râd domol apropindu-se de porţile vieţii de veci pe aceşti ostaşi cu plete albe, pe venerabilii bătrâni al căror trup are mireasmă de busuioc şi tămâie…”. De aceea, în bisericile noastre este şi va fi pomenit mereu IPS Iustinian, întru odihna sa meritată şi pentru neuitare!

Sincer, m-a legat ceva puternic de biserica neamului, a libertăţii spiritului, a edificării culturale atât de necesare perioadei confuze pe care o trăim cu toţii. Acum, mai mult ca oricând, vocea bisericii ortodoxe s-a făcut auzită şi-i una atât de puternică, încât nici nu ne putem da seama. Trebuie, alături de preoţi, să urmăm un ideal cultural toţi, scriitori, jurnalişti, istorici, medici, educatori, oameni din toate sferele vieţii sociale. Este greu să pătrunzi în gândirea şi mai ales în sufletul omului simplu, dar, de pătrunzi, găseşti atâta înţelepciune şi adevăr, atâta simţ al dreptăţii încât „aleşii” noştri nu sunt capabili să-l aprecieze! De aceea, presa adevărată, trebuie să sensibilizeze puterea politică şi administrativă dintr-o perspectivă reală, a problemelor tuturor românilor. Biserica nu poate sta pasivă atunci când este vorba de bunăstarea poporului, de liniştea ţării, de liniştea interioară a fiecărui român! Cât de bine vedea lucrurile M. Eminescu şi cât de previzionar a fost: „În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie, Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie…”.

Politica necoaptă de atunci nu diferă de cea a zilelor noastre, iar imaginea politicienilor este atât de ştearsă!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts