More


    Oameni sărmani fără de familie

    - Advertisement -

    În “cetatea Sătmarului”, dar şi pe întreg teritoriul judeţului nostru, trăiesc semeni de-ai noştri, care nu mai au tată, mamă, fraţi, surori sau alte rudenii. De multe ori, îi întâlnim în drumurile noastre şi încercăm să-i evităm, pentru ca nu cumva să le dăruim un bănuţ din “preaplinul” sau “puţinul” buzunarului nostru. Există intersecţii unde au fost amplasate tăbliţe pe care scrie, cu litere de-o şchioapă: ” SPUNE NU CERŞETORIEI ” sau “AŞA NU ÎI POŢI AJUTA!”. Iertată-mi fie îndrăzneala, dar nu ar trebui instalată şi o plăcuţă pe care să scrie: „EŞTI CERŞETOR ? SUNĂ LA NUMĂRUL DE TELEFON…! NOI TE PUTEM AJUTA SĂ SCAPI DE CERŞETORIE!”. La prima vedere, acele avertismente din intersecţii sunt educative, dar sunt unilaterale… Aceşti oameni sărmani, care ajung să cerşească, nu au o perspectivă şi probabil nu întrevăd şi alte soluţii pentru a evita această umilitoare formă de a câştiga un ban. Ei apelează la această „meserie”, răspândită în toată lumea, pentru ca să nu devină hoţi sau pentru a-şi completa nişte venituri obţinute în urma încasării pensiilor sau ajutoarelor sociale. Hoţia se pedepseşte cu închisoarea, dar cerşetoria este o formă umilitoare de a „face rost de bani”.

    Creştinii sătmăreni, care ştiu de pilda Samarineanului milostiv, le dăruiesc cerşetorilor câte-un bănuţ în momentul când îi întâlnesc pe străzile Sătmarului. Am întâlnit într-o seară o bătrânică, în ochii căreia am desluşit un licăr de bunătate sufletească misterios, care mi-a cerut doi lei. Fără să-i spun nimic, m-am „scotocit” prin buzunare pentru a-mi căuta banii, iar apoi i-am oferit o sumă mică de bani. Nici nu ştiţi ce bucurie s-a instalat pe faţa ei brăzdată de anii bătrâneţii. După nici două minute, această bătrânică s-a îndreptat agale spre o farmacie, care se afla foarte aproape de locul unde i-am dăruit banii. Am rămas impresionat…M-am gândit că poate pensia nu-i ajunge pentru o supravieţuire decentă, dar şi pentru medicamente. Oare câţi oameni în vârstă din Sătmar închid centrala termică şi stau în întuneric pentru ca să nu plătească bani mulţi pentru utilităţi ? În urma acestei „economii”…unor astfel de oameni le mai rămân bani pentru o pâine, o bucată de carne sau alte alimente necesare supravieţuirii. Ce să mai zicem de o altă persoană în vârstă, care a cumpărat de la un magazin, existent într-un cartier al Sătmarului, o sută de grame de carne, un morcov şi un pătrunjel?

    Printre noi trăiesc oameni sărmani, care locuiesc în locuri insalubre, pe malul Someşului, prin cine ştie ce locaţii semidărăpănate sau case părăsite. Sunt foarte puţini oameni milostivi care sunt dispuşi să le ofere acestor fiinţe umane o şansă pentru o viaţă mai bună. În ţările civilizate, comunităţile au contribuit cu bani pentru construirea unor campusuri destinate oamenilor străzii, tinerilor fără familie, dotate cu ateliere de lucru şi locuinţe sociale cu asistenţă medicală adecvată. Iată, doar un exemplu viu prin intermediul căruia poate fi combătută cerşetoria şi redusă „rata infracţionalităţii”.

    Până se va ajunge la astfel de proiecte umanitare inteligente, Biserica şi unele ONG-uri sprijină oamenii sărmani, care trăiesc la periferia societăţii noastre „civilizate”. În aceste proiecte umanitare se implică şi foarte mulţi creştini, care nu uită cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: “Dacă vezi un sărac, nu îndemna pe altul să-l miluiască, că e ca și cum ai găsi un bulgăre de aur și ai zice altuia: Ia-l tu”.

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    panouri fotovoltaice satu mare