Unul dintre cele mai interesante şi în acelaşi timp misterioase personaje ale acestui judeţ dar care a suscitat şi o mare atenţie, cel puţin din partea presei, este călugărul Pásztory Árkád, despre care legendele spun că ar fi fost înzestrat cu puteri dumnezeieşti (avea darul clarviziunii) iar lumea îl venera ca pe un sfânt. Orice necăjit, orice dezrădăcinat al sorţii găsea cu siguranţă un blid de mâncare şi un acoperiş deasupra capului, la conacul construit de el.
Conacul acesta – construit din cărămidă şi piatră spre a dura secole de-a rândul – avea o sută de camere în care nu erau găzduiţi prinţi şi prinţese ci sărmanii şi nevoiaşii Oaşului. Călugărul îi primea pe toţi, fericit că poate să verse în poleiala faptelor, învăţăturile Sfintelor Scripturi. Multă lume compara acest edificiu cu un falanster, care se dorea a fi un sistem de locuinţe în comun, cu ateliere, biblioteci, cantine etc., destinat viitoarei societăţi preconizate de socialistul utopist Charles Fourier. Conacul sau Falansterul de la Boineşti aparţine familiei Pásztory fiind un edificiu baroc atestat în sec. XVIII-lea.
Cum spuneam în jurul acestui personaj considerat aproape taumaturgic s-au ţesut poveşti care de care mai spectaculoase, multe considerate de specialişti doar ficţiuni şi speculaţii ale presei. Cel care poate să facă lumină în descifrarea poveştii misteriosului călugăr este Ciprian Honca, care după mai mulţi ani de cercetări este în stadiul de finalizare a lucrării de doctorat a cărei teză este despre viaţa acestui personaj fascinant. Ciprian este un locuitor al Boineştiului fiind absolvent al Universităţii Tehnice Cluj Napoca, Centrul Universitar Nord Baia Mare şi al Facultăţii de Geografie şi Turism a Universităţii Vasile Goldiş, filiala Baia Mare. Din partea tatălui este oşan, dar strămoşii mamei erau maghiari aparţinători ai comunităţii călugărului, deci este lesne de înţeles de unde aplecarea spre acest subiect. “Din câte ştiu până în momentul de faţă sunt singurul care îl cercetează, la modul serios, ştiinţific. Ce s-a scris până acum e doar folclor şi anecdote. Cercetarea am început-o cu ani în urmă. Eu locuiesc în Toag, iar bunicul meu este Glagola Ludovic. Este cel ce tot apărea prin presă, cu toate că nu a dat un interviu în viaţa lui dar apare citat într-o sumedenie de articole”, ne spune uşor amuzat Ciprian.
Scurt istoric Pásztory Árkád a fost un călugăr greco-catolic, din ordinul Sfântului Vasile cel Mare. Și-a început activitatea la Mănăstirea Máriapócs, în 1875 și și-a încheiat-o la Mănăstirea Bixadului, în 1900, unde a funcționat ca egumen. Încă la Máriapócs acesta se abate de la traiectul unui preot obișnuit, devenind celebru prin activități precum prezicerea viitorului și vindecări trupești și sufletești (prin rugăciuni și „rituri” specifice). Toate acestea le exercita cu o astfel de putere de convingere încât i s-a dus vestea în tot regatul, poporul căutându-l în număr tot mai mare. Cei care credeau în puterile lui, îl venerau și îl ridicau în rândul sfinților, ceilalți îl identificau drept un vraci și șarlatan. Deși aceste aspecte l-au propulsat în centrul a multor scandaluri, un alt aspect, anume deținerea de avere, a fost cea care a generat conflict între călugăr și propriul ordin.
În 1898 ordinul deschide o anchetă disciplinară împotriva lui și, după refuzul de a preda averea instituției, în 1900, se decide excluderea acestuia, fapt ce natural atrage după sine și interdicția de exercitare a drepturilor preoțești . După ce atacă decizia la Roma și are câștig de cauză, i se va permite să rămână călugăr în afara ordinului. În 1900 se mută în Tur, într-o zonă de șes, care de atunci poartă denumirea de „Toagul lui Pásztory”. Va forma aici o comunitate religioasă, alcătuită din adepți de-ai lui și tot aici va construi un conac și o biserică. Într-un articol din ziarul Szamos din anul 1911(Szamos, nr. 218, Satu Mare, 24 szep. 1911, p.1) se descrie toagul ca având rotărie, fierărie, batoză de treierat și multe altele. Despre membrii acestei comunități același articol precizează că sub îndrumarea lui Pásztory, aceștia nu consumă alcool, nu fumează, cârciumile le cunosc doar pe dinafară și principalul lor mod de divertisment este muzica, aceștia fiind totodată membrii unei fanfare. Despre fanfară se amintește că e formată din vizitiul, păstorul, rotarul, treierătorul, îngrijitorul, sculptorul personal și alți meșteri și muncitori ai lui Pásztory.
În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, este acuzat de către Armată de trădare de neam, fiind pus în legătură cu Rusia, pentru care ar fi exercitat servicii de spionaj. Este arestat și se deschide un proces împotriva lui.
La intervenția episcopului de Hajdúdorog, Miklóssy István, este internat într-o cameră din sediul episcopiei, la Nyiregyháza, aceasta ținând locul unui arest la domiciliu. Nu apucă să se vadă liber, procesul neîncheindu-se atunci când pe 22 februarie 1916, călugărul trece la cele veșnice. Descendenții comunității lui Pásztory, care încă trăiesc în această zonă, se adună în ultima duminică a lunii februarie a fiecărui an pentru a participa la o sfântă liturghie în amintirea a cine a fost cândva Pásztory Árkád. Celebrul fotograf al Ţării Oaşului, Remus Ţiplea, a surprins în fotografiile lui slujba de comemorare a morții călugărului. De altfel la Nyiregyháza, la cripta călugărului, au loc anual trei astfel de liturghii: pe 22 februarie, de Rusalii și pe 1 noiembrie.