More


    Sătmarul la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX – o perioadă de intensă urbanizare şi de dezvoltare comercială, economică, culturală şi socială

    =

    În această perioadă s-a construit primul hotel (Hotel Korona), Palatul Episcopal romano-catolic, cazarma, iar la sfârşitul secolului XIX. s-a construit şi prima bancă, Palatul Justiţiei, clădirea teatrului (1892), gara, dar şi primele clădiri de piatră al unor licee confesionale. Apar şi primele întreprinderi industriale: Moara cu aburi, Fabrica de căramidă, Fabrica Neuschloss de prelucrare a lemnului, fabrica de cherestea, Fabrica Princz, Fabrica de Produse de Tâmplărie şi Comerţ cu Lemne – Societate pe acţiuni Satu Mare (Fabrica Unio de azi), etc. Fiind la intersecţia drumurilor comerciale, Satu Mare devine un important nod feroviar. În 1871 se construieşte linia ferată Satu Mare – Carei, în 1872 linia Satu Mare – Sighetu Marmaţiei în 1894 linia Satu Mare – Baia Mare, iar după 1900 liniile ferate care legau oraşul Satu Mare de diverse localităţi ale judeţului: Ardud (1900), Bixad (1906). Actuala Gară Satu Mare este un monument neorenascentist din anul 1899.

    Prosperitatea oraşului continuă până la începutul Primului Război Mondial. În Belle Époque s-au construit o serie de clădiri monumentale, emblematice pentru oraş, precum Hotelul Pannonia (în prezent Dacia) şi Turnul Pompierilor. Clădirea Hotelului Dacia (numit pe atunci: Hotel Pannónia) proiectat de arhitecţii Zoltan Balint Lajos Jámbor în stil secession, clădire care la vremea respectivă conţinea şi clădirea Filarmonicii Dinu Lipatti, şi care în 1903 a primit premiul II. la Expoziţia Mondială din Viena. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, dezvoltarea dinamică a oraşului a încetat.

    La finele Primului Război Mondial oraşul Satu Mare se afla într-o situaţie incertă câtă vreme spre deosebire de celelalte centre urbane din Transilvania, administraţia românească încă nu se instaurase pe deplin în oraş deşi un Comitet Naţional Român Comitantes a funcţionat pentru o scurtă perioadă, în noiembrie-decembrie 1918. În perioada tulbure de după Primul Război Mondial, şi în oraşul Satu Mare s-au constituit soviete ale muncitorilor în martie 1919, la fel ca în toată Ungaria. Abia la data de 19 aprilie 1919 în oraş au intrat trupele române. În fruntea urbei a fost ales în funcţia de primar Augustin Ferenţiu în timp ce Traian Puticiu a fost numit secretar al primarului.

    Marile întreprinderi din oraş, Fabrica de vagoane Unio, Fabrica Princz, Întreprinderea textilă Ardeleana, Rafinăria de petrol Freund, Fabrica de cărămizi, Fabrica de mobilă, prosperă în această perioadă, iar municipalitatea realizează importante investiţii în căi de comunicaţie, şcoli, spitale, construcţii publice, uzine comunale. Pe 15 iulie 1919 liceul a fost preluat de autorităţile române şi transformat în Liceul Mihai Eminescu, prima instituţie de învăţământ secundar cu predare în limba română din oraş. Sistemul bancar şi comerţul se dezvoltă în paralel, astfel că în 1929 se înfiinţează Camera de Comerţ şi Industrie şi Bursa de mărfuri, care au ca membri 25 de societăţi comerciale anonime şi 75 de firme industriale şi de producţie; în 1930 existau în oraş 33 de sucursale ale unor bănci. În perioada interbelică municipiul Satu Mare a fost reşedinţa judeţului Satu Mare (interbelic).

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img