Orbecăim prin ceață

Tulburi vremuri am ajuns să trăim...S-a lăsat peste noi o ceață deasă și orbecăim parcă spre nicăieri. Și la propriu, și la figurat...e ceață peste tot...S-o tai cu cuțitul nu alta, nu vezi la doi pași, iar luminița de la capătul ceții e stinsă parcă dinadins. Școala orbecăie în online, sănătatea e pe aparate, piețele ba se închid, ba se deschid, HORECA își dă ultima suflare ...mai vreți exemple? Trăim cu impresia că ne mai lasă să respirăm până pe 6 decembrie... După care nu ne rămâne decât să sperăm la o minune...Că, deh, vine Crăciunul, acea perioadă din an în care totul e posibil... P.S. Pentru ceața în care ne-au băgat guvernanții n-avem soluții, decât poate ceva de duh pe 6 decembrie...În schimb, pentru ceața de pe drumurile țării, nu uitați să porniți farurile mașinii...