NeVedem la TV. Claudia Şerdan:”Sufletele frumoase, se recunosc între ele…”



Cine este Claudia Şerdan. Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
O creatură a lui Dumnezeu care, precum un melc își duce viața pe spate. Cred eu că sunt o persoană blândă, solară, ambițioasă, curajoasă, sensibilă, bună, trasparentă. Defectele nu vi le spun…

Care a fost motivul pentru care ai părăsit România, în urmă cu câţiva ani?
În urmă cu 23 de ani am plecat în Italia pentru a construi o familie. Am plecat din dragoste pentru un italian care a devenit apoi soțul meu și tatăl fetei mele. Căsătorie care după 10 ani a naufragiat. Am continuat să stau acolo de dragul copilei mele, pentru a nu o îndepărta de tatăl ei. Ea nu avea nicio vină și avea dreptul să își vadă tatăl când şi de câte ori vrea ea. Copiii nu trebuie să fie puși niciodată în condiţia de a alege între mamă și tată. Ambele sunt două figuri, foarte importante în viața unui copil.

Cum ai descrie Italia în trei cuvinte?
Italia în 3 cuvinte? Primitoare, tolerantă, frumoasă. Multe ar fi de spus despre Italia că vorba aia…. fiecare pădure are uscăturile ei. Asta poate altădată.

Ce au românii mai bun decât italienii?
Sunt două popoare foarte asemănătoare. Nu pot spune ce e mai bun aici sau acolo. Sigur pizza şi pastele . Dar lăsând glumele de-o parte, aș spune totuși că sunt puțin mai toleranți italienii.

Ai îndrăgit muzica dintotdeaua, ai ştiu că vrei să mergi pe acest drum?
Da! Am îndrăgit muzica dintotdeauna şi am făcut-o ca pe o religie. La un moment dat, dorința de a construi o familie, a fost mai puternică. Am deraiat. M-am dedicat din plin, rolului de nevastă, apoi de mamă timp de 10 ani, după care am rămas doar mamă. La un moment dat, în timpul pandemiei din Lombardia, am realizat că fata mea a crescut, că este o femeie capabilă să se descurce și fără mine şi că a sosit momentul să mă desfac de rolul de prea multă mamă, să rămân doar mamă şi să mă gândesc acum şi la mine. Să fiu mai prezentă în viaţa părinţilor mei, să mă întorc femeie şi să fac ce îmi place. Adică să cânt.

După o perioadă mai lungă în care nu ai avut activitate muzicală, ce te-a determinat să o iei de la început?
Ce m-a determinat? M-a determinat faptul că am realizat că trăiesc o viață ce nu-mi aparţine. M-a încurajat foarte mult fata mea, prietenii şi colegii, atât din Italia cât cei din țară. Toţi îmi spuneau că Dumnezeu mi-a lăsat harul de a cânta şi că e păcat să nu profit de asta.

Cât de determinată eşti acum, să muţi munţii din loc?
Nu vreau să mut munţii din loc. Totul e creat şi destinat pentru a fi ce este. Vreau doar să trec printre ei și să mă bucur de tot ce reuşesc să fac. Sunt conștientă de limitele mele. Nu vreau să deranjez pe nimeni. Nu e scopul meu să mă pun în competiție cu nimeni.

Într-un interviu, spuneai că nu mai vrei să te stabileşti în Italia, dar nici să rămâi în Romania, în cazul acesta…
Voi trăi în ambele ţări în limita posibilității. Aici am părinții, rudeniile, oameni dragi sufletului. Acolo am fata şi alţi oameni dragi, mă voi împărți în aşa fel încât să fiu cât mai prezentă pentru cei dragi și să am grija de ei.

O mare boacănă pe care ai făcut-o în copilărie?
O mare boacănă a copilăriei? Am făcut-o cu fratele meu Doru. Visam să cânt la TV. El a desfăcut televizorul, lăsând doar cadrul extern, iar eu din spate cântam în ramă.

Care este cel mai mare regret al tău?
Nu am regrete. Tot ce am făcut, aş reface. Fiecare experiență trăită sau netrăita a făcut din mine femeia ce sunt azi. Poate da. Ar fi unul. Faptul că nu am reuşit să îmi construiesc o familie cu un soț si copiii mulți.

Ce sfat ai da unui copil despre viaţă?
Să urmeze sfatul părinţilor. Părinții simt ce e bun sau nu pentru copiii lor. Să învețe, să studieze să înveţe să spună mereu ce simt şi gândesc. Să se joace și să se bucure de copilărie.

Dacă ar fi să multumeşti cuiva pentru ceea ce eşti astăzi, cui ai mulţumi?
Aş mulțumi în primul rând lui Dumnezeu, părinților ce m-au crescut cu dragoste, sacrificiu și bunătate în armonie. Dascălilor, colegilor, fiecărui om întâlnit în viață care prin zâmbet, cuvânt sau experienţa lui m-a învățat ceva. Celor ce au crezut și cred în mine. Celor ce mă iubesc, mă încurajează, mă susțin și mă acceptă pentru ceea ce sunt.

La ce te gândeşti seara, când pui capul pe pernă?
La ce mă gândesc seara când pun capul pe pernă? La cei dragi. La ce am făcut în timpul zilei. Dacă am supărat pe cineva îmi propun să cer scuze. Dacă am bucurat pe cineva sunt mândră de ce am făcut.

Cât de repede citeşti un om?
Câteva priviri, cuvinte, gesturi. Privesc oamenii în ochi. Sufletele frumoase se recunosc între ele.

Gând de final…
Să ne acceptăm pentru ceea ce suntem. Să fim buni şi mai atenți la nevoile celorlalți. Să ştim să renunțăm la un mic viciu în favoarea vieţii, nevoilor altuia. Doresc bucurie, pace şi lumină în suflete tuturor celor ce vor citi.

Raluca Jofi





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts