Cristian Enache: “Vreau să mă fac polițist, să am mustață și să fumez țigări cu filtru maro!”



Cristi, prezintă-te cititorilor Gazeta de Nord Vest
În primul rând mi-aș dori să îi salut cu mare drag și cu respect pe toți cititorii Gazetei de Nord Vest, pe care i-aș ruga să se așeze confortabil într-un fotoliu, să-și ia o cafea, o apă, un suc și să mă însoțească pentru câteva minute în povestea mea. Cristian Enache e un om ca toți oamenii. M-am născut într-o zi geroasă (cred ) de februarie (4) a anului 1984 într-o familie în care mai presus de orice prima credința, iubirea față de Dumnezeu, iubire pentru semenul nostru, iubire pentru tradiție, pentru muzică, pentru frumos și când spun asta mă gândesc la bunicii din partea mamei care împreună cu părinții mei au avut o contribuție importantă în creșterea și dezvoltarea omului Cristian Enache. Ca să vă puteți imagina de ce spun asta, vă spun doar că bunicii locuiau în imediata apropiere a casei părinților mei ( aprox 100 m), iar curtea lor ne-a fost creșă și mai apoi grădiniță în fiecare zi a primilor 7 ani, sau mai bine spus, în cei “7 ani de-acasă)

La tine în familie s-a cântat, de acolo ai prins drag de cântec?
Dacă ar fi să merg puțin în urmă în arborele genealogic, v-aș putea spune că toți membrii din familia mamei cântau. Îmi povestea mama că în copilărie, ea împreună cu frații, 7 la număr, își făceau formație și cântau la : cozi de mătură (chitări), oale (tobe), știuleți de porumb (microfoane) , vă puteți imagina ce spectacole făceau? ….aaa, apropos, chiar și bunicii cântau; bunicul cânta la frunză, pe bune chiar cânta foarte bine la frunză, iar bunica cânta și ea, îi “cânta în strună” bunicului. Lăsând gluma la o parte, cea care a îmbrățișat muzica la nivel profesionist și care mi-a fost exemplu în viața artistică a fost nimeni alta decât mama mea. Pot să spun că ambilor părinți le datorez în mare măsură prezența mea pe scenă, mamei pentru că de la ea am moștenit talentul și empatia cu publicul și tatălui care ne susținea necondiționat, atât pe mine cât și pe mama, în toate proiectele noastre profesionale.

Ți-ai dorit să mergi pe acest drum sau așa s-a întâmplat?
La întrebarea asta aș răspunde : din ambele câte un pic. Dacă părinții nu mi-au fi deschis orizonturile spre muzică dându-mă încă din clasa întâi la cursuri de vioară, chitară și pian din cadrul Clubului Elevilor, probabil n-aș fi descoperit satisfacțiile pe care ți le poate aduce muzica. Ulterior, crescând și conștientizând că muzica este cea care mă poate face fericit, mi-am dorit din tot sufletul să cânt, să fiu înconjurat de oameni și să simt căldura lor intr-un cuvânt, să face ceea ce-mi place.

Ce altă meserie crezi că ți s-ar fi potrivit și de ce?
Încă de mic copil la întrebarea: ” ce vrei să te faci când vei fi mare?” întotdeauna răspundeam fără ezitare: ” vreau să mă fac polițist, să am mustață și să fumez țigări cu filtru maro!” . Ulterior mi-ai dorit să fiu fotbalist și mai apoi, pentru că eram patru bărbați în casă, bineînțeles că am fost nevoiți să o ajutăm pe mama la bucătărie, ceea ce m-a făcut să mă îndrăgostesc de gastronomie și să-mi dau seama că a găti, pentru mine este o relaxare. Deci, încă nu am renunțat în totalitate la a urma cursuri de bucătar și de a mă specializa și pe această latură. Niciodată nu știm ce ne rezervă viitorul.

Ai o familie minunată, cum esti tu ca tătic, cum ești ca soț?
Ca orice om normal, mi-am dorit dintotdeauna să îmi întemeiez o familie. E o dorință cât se poate de firească, nu? De aceea, după ce am urmat cursurile “Academiei de Muzică Gh. Dima” din Cluj Napoca, am simți Clujul că ar vrea să mă adopte. Am hotărât astfel să mă stabilesc definitiv în acest oraș minunat. Nu după multă vreme am întâlnit-o și pe Andreea, o clujeancă superbă de care m-am îndrăgostit pââână peste cap. Tot Andreea a fost cea care m-a convins că alături de ea îmi doresc să-mi întemeiez o familie, așa că ne-am căsătorit și de patru ani suntem părinții unui băiețel minunat pe nume David. Nu știu dacă mai are rost să vă spun că el e universul nostru! Ca tătic, îmi doresc și îmi place să mă implic 100% în creșterea și educația lui David, mai ales că noi doi ne-am și creat o relație specială de tată-fiu prin faptul că încă de la 1an și 10 luni am fost nevoit să fiu ca un fel de “babysitter” deoarece soția mea a reînceput munca (postnatal)și până la ora 16:00 in fiecare zi eu eram și mămică și tătic și prietenul cel mai bun…într-un cuvânt eram “epuizat” . Ca soț, nu pot să vă spun decât că am descoperit semnificația expresiei ” Happy life, happy wife” .

Cât de mult timp îți petreci alături de familie?
Mi-am dorit, îmi doresc și am bucuria să îmi petrec foarte mult timp cu familia, asta și datorită faptului că îmi permite meseria.Cu David avem pasiuni comune, muzica, fotbalul, mergem la meciuri de fotbal, basket împreună, ieșim în oraș ca băieții, o mai încurcăm pe mami la cheesecake-uri , e exact relația pe care mi-am dorit a o avea cu copilul meu atunci când va fi.

Faptul că mama ta are un nume sonor, te-a ajutat în carieră?
Aș minții să spun că nu a fost un avantaj faptul că am avut-o pe mama drept deschizător de drumuri, însă mi-am dorit întotdeauna să-mi câștig identitatea pe scenă si nu să fiu considerat “băiatul mamei” poate și de aceea ne deosebim unul de altul prin faptul că mama mea cântă muzica tradițională autentică din Țara Oașului pe când eu abordez și alte genuri muzicale, chiar și muzica populară pe care eu o cânt e una puțin mai comercială din întreg Ardealul; apoi, mama mea mai mult în spectacole pe când eu cânt mai mult la evenimente private și diferențele ar putea continua, dar mă rezum la a spune că sunt fericit și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mama e sănătoasă și că ne putem bucura încă de prezența ei atât pe scenă cât și acasă (când se poate bineînțeles ).

Anul 2020 a fost altfel pentru toată lumea, pe tine cum te-a găsit? Pffff, să știți că în toate calendarele mele anul 2020 lipsește cu desăvârșire . Dacă la finele anului trecut (2019) consideram că mă așteaptă un an 2020 extraordinar, poate chiar cel mai bun din punct de vedere profesional de până acum, iată că am rămas doar cu bucuria că suntem sănătoși și că n-am pierdut pe nimeni drag din cauza pandemiei. A fost un an dificil pentru întreaga populație a globului, dar sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu că vom trece cât mai repede peste această perioadă, că ne vom vedea cu toții la față ( la propriu) pe stradă, că ne vom putem îmbrățișa cu prietenii și să ne vom putea bucura de tot ce nu ne-am putut bucura din cauza pandemiei.

Ai planuri pentru 2021?
Da, toate planurile pe care le aveam pentru 2020 le-am transferat pentru 2021!

Privind în urmă, ce regrete ai?
Nu sunt omul regretelor drept urmare n-aș putea să spun că am regrete. Am încercat întotdeauna să fac în așa fel încât să iau doar părțile pozitive din orice nereușită și să cred întotdeauna că așa a trebuit să fie. Totuși, dacă stau bine și mă gândesc, poate că am un mic regret, faptul că trec anii , dar cred că ăsta e un regret general al tuturor oamenilor, nu-i așa?

Care este cel mai mare vis al tău?
De 4 ani încoace, cele mai mari visuri ale mele sunt legate de băiețelul meu David și aș spune că cel mai mare vis al meu în momentul acesta e să fiu un părinte bun pentru copilul meu. Îmi doresc și mă rog lui Dumnezeu ca David să fie sănătos, să crească și să se dezvolte un om bun și înțelept și să știe că tati și mami vor fi întotdeauna alături de el și-l vor susține în tot ceea ce va dori să facă în viață. Acum în încheiere, ca să văd căți dintre cititorii Gazetei de Nord Vest m-au însoțit în povestea mea, vreau să știe că eu dau cafeaua, apa sau sucul de la începutul articolului , doar să-mi scrie pe Facebook sau Instagram. Vă mulțumesc din suflet tuturor și să auzim numai de bine.

Raluca Jofi





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts