Anamaria Pteancu: Mereu spun “DA” unei noi provocări



Anamaria Pteancu, are 17 ani, şi este zodia scorpion. Este elevă în clasa a X-a A la Liceul de Arte “Aurel Popp” Satu Mare. Cânta la pian de 10 ani, a cochetat cu flautul doi ani, iar acum a trecut la materie principală… canto. Îi place foarte mult să îşi petreacă timpul liber alături de prieteni şi de familie. Cu ei se simte cel mai bine… dar îi place să cunoscă şi oameni noi.

La tine în familie s-a cântat, de acolo ai prins drag de cântec?
De mică, am crescut alături de muzica populară, împreună cu mama mea şi unchiul meu, Dana şi Sergiu Matoșan. Aş putea spune că de la ei am prins drag de muzică. Consider că muzica se leagă de tine, ea te găsește și te scoate la suprafață. Am fost mereu cu mama şi Sergiu la filmări, alături de ei pe scena… şi acest lucru mi-a dat curaj… să pornesc şi eu pe acest drum, văzând aprecierile pe care le primesc ei… dar şi criticile constructive.

Ţi-ai dorit să mergi pe acest drum, sau aşa s-a întâmplat?
Mi-am dorit să merg pe acest drum, dar am fost şi îndemnată de mama şi de bunica mea.
Cum am spus şi la întrebarea precedentă, cred că muzica m-a găsit pe mine. Cum spune şi o vorbă celebră ” Nimic nu este întâmplător …”

Fac acest lucru şi din pasiune şi din dragoste pentru țară şi pentru muzica populară. Chiar dacă ultimele mele melodii și-au schimbat puţin stilul… şi am trecut de la muzică populară la muzică lăutărească, asta nu înseamnă că am pus de-o parte folclorul. A fost, este şi va fi mereu în viața mea și în familie.

Ce altă meserie crezi ca ţi s-ar fi potrivit şi de ce?
Cred că meseria care mi s-ar potrivi cel mai mult este medicina. De mică, fiind pusă în situație cu mama, am învățat pe la 9 ani să fac injecții și să am grijă de ea. Mereu mi-am pus întrebarea, dacă asta ar trebui să fac, iar de doi ani m-am decis. Îmi doresc să ajung la Facultatea de Medicină din Cluj, şi să îmi încep cariera. Mereu când mă gândesc la mine în viitor, mă văd o doctoriţă de succes, şi acum vă spun asta fără pic de modestie. Îmi doresc ca visul meu să devină realitate, și cred că viitorul depinde foarte mult de perseverență.

Cât de mult timp îţi petreci alături de familie?
Familia mea este totul pentru mine. Mă pot mândri cu familia mea, şi mă bucur că suntem toţi alături de ceilalți. Suntem mereu împreună, fie la petreceri, fie de sărbători.

Mă bucur că pot spune că suntem una dintre acele familii care îşi fac şi concediile împreună. În timp, mi-am dat seama, că familia este adevărata valoare. Ne adunăm duminicile la masă la bunici, Sergiu, unchiul meu cu familia, eu cu părinții mei şi bunicii, iar în momentele când suntem toți împreună…parcă tot ce e urât în viață, se ascunde după zâmbetul verișorilor mei, Paul şi Luca, și în spatele delicateselor pregătite de Babi.

Anul 2020 a fost altfel pentru toată lumea, pe tine cum te-a găsit?
Acest an, a fost destul de dificil pentru toată lumea. Cel mai rău îmi pare că nu s-a putut merge la școală, pentru că abia așteptam să merg la liceu, să mă întâlnesc cu prietenii, colegii și cu profesorii, să învăț lucruri noi şi să povestim. În prima carantină, din martie până în mai, eu şi părinții mei ne-am refugiat la casa de la țară, în Vetiș, unde am stat cu cei 3 căței ai mei, la iarbă verde. Sper, şi cred că asta își dorește toată lumea, să ieșim din nebunia asta şi să ne întoarcem la normal. Este greu, în orice domeniu să îți oprești activitatea. Şi colegii mei artiști, şi eu, nu am putut cânta la o petrecere, din cauza restricțiilor si din cauză că toate nunțile și alte sindrofii s-au amânat.

Ai planuri pentru 2021?
2021 sper să fie un an mai bun, și să vină cu mai multe oportunități în toate domeniile.

În 2021, îmi doresc să pot merge vara la mare, în vacanță, alături de prietenii mei și familie și să îmi pot ține majoratul în noiembrie. Și, bineînțeles să ne putem reîntoarce la școală, pentru că sunt anii frumoși din viața unui elev, pe care îi pierde, şi îi petrecere în fața unei tablete sau în faţa unui laptop.

Privind în urmă, ce regrete ai?
Cred că fiecare om are regrete, dar încerc să nu mă gândesc la trecut, ce a fost a fost. Totuși, cred că unul dintre cele mai mari regrete este că am avut oportunitate de a mă muta în Franţa, alături de părinții mei, cu 2 ani în urmă, iar eu nu voiam. Acum îmi pare rău că nu am plecat, dar mă împac cu ideea, că poate e mai bine așa, poate aşa trebuia să se întâmple, să pot fii alături de familie şi de prieteni în aceste momente mai dificile.

Care este cel mai mare vis al tău?
Cel mai mare vis al meu, cum am mai spus și la întrebările precedente, este să ajung în Cluj la Facultatea de Medicină, să mă pot ține de viitoarea mea carieră. Iar ca hobby, să rămână muzica. Acesta este visul meu… şi să fim toți sănătoși, să pot petrece cât mai mult timp cu familia mea și cu prietenii.

Raluca Jofi





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts