More


    Îmi place să visez și din vise să fac realitate

    - Advertisement -

    Cserey Csaba, Csabcsi pentru prieteni, este considerat, la ora actuală, unul dintre cei mai buni percuţionişti din România. Este mereu cu zambetul pe buze, traieste fiecare zi cu intensitate iar atunci când atinge o tobă sau orice alt instrument totul prinde viaţă.

    Daca ar fi sa te descrii in cateva cuvinte,ce ai spune despre tine?
    Sunt un om care ma acomodez repede, imi plac oamenii, si mi-a placut intotdeauna sa fac lucruri noi si interesante, mai ales in domeniul muzicii. Sunt modest si realist, imi place sa visez si din vise sa fac realitate. Imi place sa lucrez, si sunt credincios.

    De unde aceasta mare pasiune pentru tobe?
    De mic copil mi-a placut muzica si tobele. In fiecare dimineata cand mama ma scula, punea discuri de bachelit pe radio cu picap, asa am ajuns sa cunosc foarte repede frumusetea muzicii. Cand eram mic eram pasionat de pictura, am pictat tablouri cu natura, mi-a placut sa pictez oamenii din istorie.

    Când am inceput sa fiu mai marisor, m-a atras sportul:atletism, alpinism, hochei si schi. La 12 an, m-am intilnit prima data cu tobele, vazand o formatie reala care cantase la noi la scoala. La prima vedere mi-au placut tobele si nu m-am lasat pana nu m-am inscris la scoala ca si tobosar. Peste putin timp, am facut cu cativa colegi de clasa, trupa clasei, iar apoi a scolii. Asa au intrat definitiv muzica si tobele in viata mea, in asa fel incat am putut trai din ea. Au trecut 50 de ani si eu de atunci tot cant.

    Povesteste-ne o amintire draga din copilarie
    M-am nascut in zona cu munti, in orasul Gheorgheni jud Harghita. De mic copil mergeam in padure, intram in pestera, urcam pe stanci. Ne adunam toti copii din strada si ne jucam impreuna. Erau ierni grele, noi copii apucasem sa facem cetate din zapada, lucram cite 3-4 zile pe ea, zapada nu se topea asa devreme, ne jucam ca si razboinici in cetatea pe care am construit-o.

    Cind am inceput sa cantam cu formatia clasei, faceam repetitii in pivnite, sau in sura , iar mai apoi am primit sala de repetitie la internatul de fete. Fiecare repetitie era o aventura.

    Destul de repede am inceput sa cant la restaurante, la seri de dans, si la balurile din zona. Duceam instrumentele cu trenul ,nu erau atunci atat de multe masini, era cind mergeam si pe tren de marfa numai sa ajungem la timp sa cantam.

    Am avut probleme mari cu profesorii, la fiecare ora bateam pe banca, si nu a trecut asa o zi sa nu ma scoata afara din clasa. Si cand mancam la masa tot asta faceam, imi venea in minte muzica, piesa,. De problemele astea n-am mai scapat de atunci. Au fost zile cand ma inchideam in sala de repetitie si exersam cate 8 ore pe zi. Abia acum am inteles cat de mult mi-a folosit. In 1977 am devenit membru al formatiei Vox T 77 din Mercurea Ciuc. Am facut muzica Progresiv rock, am participat la festivaluri la Cantarea Romaniei, am avut foarte multe inregistrari de radio, si tv, am reusit sa facem si 3 discuri la Electrecord,mare lucru in perioada aia. Si asa am devenit si eu in 1979 membru de studio al TVR. In anul 2015 am scos o carte despre munca si viata mea.

    Esti mereu cu zambetul pe bune, de unde atat de multa bunadispozitie?
    Am avut foarte multe probleme in timpul vietii, de pilda in vremea aceia,lumea se uita cam urat la muzicantii care cantau rock, sau alt gen de muzica care nu placea generatiei mai in varsta. Eu am incercat sa trec prin toate astea cu umor, erau clipe cand mergea mai greu, dar daca nu aveam simtul umorului era mult mai greu. Imi plac copii, cred ca si acum sint un mare copil, totdeauna cand am avut greutati, sau probleme am incercat sa fac lucruri deosebite; m-am apucat sa crosetez, sa cos, si multe alte, dar cantatul m-a ajutat cel mai mult. Sint un om sensibil, sensibilitatea ma face de multe ori sa pling si de lucruri rele, si de bune, totodata imi place sa-i fac pe oameni in jurul meu sa rada.Sa fi vesel si sa rizi, dar tot odata si sa plingi, e un tratament a psihic.

    Ce sfat ai da unui copil despre viata?
    Viata am primit-o de la Dumnezeu, copiii totdeauna raman copii. Sfatul meu pentru copii e ca pana cand se poate, sa ramana copii, si daca sunt mai mari copilaria este, si va ramine sa traesti in vise, sa te joci cat mai mult, si tot ceea ce iti place sa incerci, ca pe urma mai greu vei avea timp. Aventurile copilaresti sunt cele mai faine, cele mai frumoase. Ca si copil dragostea, bucuria, trebuie sa o lasi aproape de inima ta, si sa crezi in ea. Dragostea si demnitatea fata de parinti in zilele noastre e cel mai mare lucru. Trebuie sa apreciezi copilaria pina cind esti copil.

    Te-ai recasatorit de curand. Dragostea are varsta?
    Dragostea nu are varsta! Am cantat la o nunta unde mirele avea 78 ani, si mireasa 72, nu am mai vazut oameni asa bucurosi si indragostiti. In viata trebuie incercat tot ce iti vine in cale, asa poti afla mai multe si despre tine, si despre dragoste.

    Cum a inceput povestea de dragoste?
    Noi inainte de casatorie ne-am cunoscut de foarte mult timp, eram prieteni de suflet, fiecare traia viata lui a parte. Acum ne gandim de ce nu am facut mai repede acest pas ?! Dar cred ca asa este bine, lucrurile nu trebuie fortate, totul vine la timp, bineinteles este usor sa vorbesti , dar ce e in realitate de multe ori e altfel. Amandoi a trebuit sa traim lucruri grele inainte, dar acum pot spune ca sunt fericit.

    Cat de mult conteaza pentru tine, parerile celor din jur?
    Parerile oamenilor trebuie ascultate, ca ascultand pareri si tu te inbogatesti, e foarte bine sa asculti oamenii, poti ajuta numai ascultand, sau sa fi ajutat.Traind impreuna putem face lucruri mari. Fiecare om are o personalitate dar toti trebuie sa pastram demnitatea si mentalitatea, asa putem deveni personalitati adevarate.

    Ce mare dorinta ai?
    Pot sa spun ca am fost un om norocos, traiesc din ceea ce imi place, am luptat pentru asta, dar a meritat. Eu nu doresc alceva decat sa fie pace, libertate, sa pot canta pana pot ridica mana. Sa avem sanatate, si sa scapam odata de aceasta pandemie, si sa stim sa ne apreciem unul pe celalalt fara minciuni si rautate.

    Cat de dor iti este de public, de apauze, de spectatori?
    Un artist nu poate trai fara aplauze, comoara noastra sunt spectatorii, spectatorii ne dau darul de a ne simti bine pe scena si sa facem lucruri bune si profesioniste. A sa ca imi lipseste scena foarte mult, si spectatorii cu aplauzele lor. Am avut cateva ocazii sa cant in timpul pandemiei, sunt multumit ca am putut si atat, dar am avut in inima o mare durere vazind oamenii cu masti, si fara reactie. Si noua e foarte greu,de multe ori nici nu iti vine sa faci ceva. Dar speranta am, si sunt comvins ca odata va termina si asta.

    Cu stima si prietenie Cserey Csaba CSABCSI

    Raluca Jofi



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img