Ciprian Jula este un fotograf apreciat si indragit, a facut sute, mii de fotografii care au bucurat oamenii, insa acum si-a descoperit o alta pasiune. Bucura oamenii la fel de mult insa isi bucura si sufletul.

Cum te-ai descrie în câteva cuvinte, cine este Ciprian Jula?
Sunt un om care iubește cărțile, natura, oamenii și arta. Citesc în fiecare zi și fac asta decând eram copil. Oriunde plec, iau cel puțin o carte cu mine. Îmi place să fiu între oameni, să-i văd și să-i ascult. Mă întâlnesc cu prietenii și stăm la discuțiilungi. În ultimul an asta a lipsit cel mai mult, întâlnirea și interacțiunea cu oamenii în general, cu prietenii în special.Plimbările și incursiunile în natură mă încarcă cu energie, cu bucurie și mă inspiră. Poate fi o ieșire cu bicicleta, o alergare, un concurs de maraton sau doar o drumeție cu familia și prietenii.Uneori este doar contemplare. Dacă trebuie să aleg între mare și munte, îmi place mult marea dar muntele este preferatul meu.Îmi place arta în toate aspectele ei și o consider forma superioară de exprimare a spiritului uman. Artele vizuale și literatura mă atrag în mod special. Și de aici a fost un pas să îmi doresc și să ajung să creez și eu la răndul meu.

Când erai mic, ce îți doreai să devii?
Mă gândeam că voi fi un scriitor. Eram un copil foarte curios. Am crescut într-o zonă cu dealuri și păduri, îmi plăcea să ies afară, să descopăr. La noi în casă era o bibliotecă cu multe cărți și citeam zilnic. Meseria de scriitor te ține în mijlocul cărților iar documentarea poate presupune călătorii și descoperiri de locuri sau domenii interesante.

Pe cine moștenești din punct de vedere artistic?
Artiști nu sunt în familie. Dar au fost și sunt iubitori de artă și asta cu siguranță a
contribuit la alegerea mea.

Povestește-ne o amintire dragă din copilărie.
Sunt multe amintiri dragi din copilărie. O aleg pe prima care îmi răsare în minte.Săptămâna petrecută pe Valea Vișeului, cu cortul, împreună cu părinții și sora mea. Erau acolo și unchi, mătuși, verișori. Zile de vară pline de joacă și bucurie. După mai bine de 30 de ani la reuniunile de familie încă mai facem referiri la momentul acela.

Cum ai ajuns să faci fotografie?
Eram elev la liceu când am cunoscut un fotograf și s-a legat o prietenie care durează și în ziua de azi. Atunci mi-am dorit să devin fotograf și el a fost mentorul meu. Fotografia a fost la început un mod de petrecerea timpului liber apoi a devenit profesie.

Acum o nouă pasiune: desenul. Povestește-ne cum ai ajuns să faci asta?
În 2016 într-o discuție cu un prieten ne-am zis ”Ce ar fi dacă am începe să desenăm”?
Am mers la librărie si mi-am cumpărat un creion și am început să desenez. Aveam în minte afirmația unui prieten artist potrivit căruia desenul se învață. Am urmărit cursuri de desen, am învățat lucruri simple, de bază și am continuat cu tehnici mai complexe. Se poate spune că sunt un autodidact. Este un proces de lungă durată care cuprinde un sfert învățare și trei sferturi exersare. Și dacă este nevoie de un puțin de talent cu siguranță este nevoie de multă răbdare.

S-a născut un proiect frumos. Îți trebuie curaj să o iei pe un alt drum atunci când simți
nevoia?
După trei ani în care am învățat și am exersat, desen în creion, desen cu cerneală și tușnegru, prieteni artiști au apreciat desenele și m-au încurajat să continui. Când apropiații mei au zis că vor sa pună în casele lor desene facut de mine, m-am simțit încrezător să merg maideparte. La un moment dat m-am gandit: Dacă îmi place să desenez, cum ar putea asta să îmi aducă un venit? Am înrămat cateva desene si le-am pus în vânzare și au fost oameni care le-au cumpărat. Atunci mi-am dorit să dechid un mic magazin cu tablourile mele. Așa s-a născut proiectul ”Prăvălie pentru suflet”. Un magazin online cu idei de cadouri – tablouri cu desenele mele la care s-au adăugat tablouri pictate în Satu Mare, de artiști locali. A fost dorința de a crea un spațiu personalizat din care să împărtășesc și să ofer creația mea către și pentru oameni. Pentru că bucuria vine din doua momente: atunci când creezi iar mai apoi când oferi. Doar astfel cred că te simți implinit ca și artist. În spusele de mai sus am pomenit de nenumarate ori de prietenii mei și nu e întâmplător. Datorită lor și a familiei mele am ajuns să îmi văd visele împlinite.Pentru proiectul”Prăvălie pentru suflet” a fost nevoie de multe, inlcusiv curaj. Dar atunci când îți doreștischimbarea, devine ușor. Atragi oameni faini, recunoști oportunități și vezi șanse în perioade de criză. Vorba unui prieten drag: ”Suntem datori să incercăm”.

Ce desenezi?
La început mi-am dorit să învăț să desenez anumite lucruri: portrete, construcții,vehicole, personaje din cărți, animale, plante etc. La început desenam în creion, apoi am trecut la desene în cerneală și tuș negru. În desenele mele am în prezent două teme preferate. Prima este arhitectura, desenez în special case, căsuțe, locuințe – din realitate sau imaginare, construcții de la noi din zonă sau din lumea largă, din prezent sau din trecut. Am avut clienti pentru care am desenat casa lor părintească, casa bunicilor, casa din copilărie etc.
A doua temă preferată sunt desene pentru copii. Pot fi personaje, animăluțe, ponei și prințese, roboți și mașini, nave, castele etc. E un sentiment aparte să desenez copiilor pentru că bucuria lor e sinceră și molipsitoare. Si pentru că o parte din mine a rămas în continuare copil.

Cât timp aloci acestei bucurii ale tale?
Desenul mă face foarte prezent și conștient. E un proces intens, ești doar tu cu tine. Astfel căsunt perioade când desenez zilnic, cateva ore pe zi. Sunt și perioade când desenez mai rar. Sunt zile când nu desenez deloc. Prefer să desenez mai mult dimineața decât seara. Uneori ascult muzică în fundal, alteori e liniște și se aude creionul sau penița pe hârtie. Este minunat să poți să creezi dintr-o stare de bucurie.

Privind în urmă, ce regret mare ai?
Sunt recunoscător pentru ceea ce sunt, mă bucur pentru ce am devenit. Sunt de asemenearecunoscător pentru familia mea. Nu am nici un fel de regrete. Apreciez experiențele pe care leam avut și trăiesc momentul prezent.

Ce ai schimba la oameni dacă ai avea această putere?
Nu aș schimba niciodată nimic la oameni. Esența existenței omului este alegerea. Schimbareaeste o alegere personală, a noastră a fiecăruia.

Care este cel mai mare vis al tău?
De exemplu azi îmi doresc să devin foarte bun în a desena arhitectură. Un vis împlinit a fost săavem si o prăvălie unde să poată veni oamenii în realitate, nu doar online. Oportunitatea a venit de la participarea la târgul de produse locale unde întâlnim oameni deosebiți, povestim, ne cunoaștem mai bine și păstrăm legătura. Am participat la mai multe astfel de evenimente în ultima jumătate de an. Îndeplinirea unui vis începe cu o alegere. Cel mai mare vis cred că este acesta: să pot să fac întotdeauna o alegere.

Raluca Jofi

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here