More


    Evitarea dezastrelor previzibile

    - Advertisement -

    Este nevoie de inteligență, înțelepciune și previziune pentru a putea gestiona o situație de criză, fie ea și politică, pentru ca efectele ei să nu aibă un impact negativ asupra nimănui. Când se naște o criză, de orice natură ar fi, e nevoie să fie detensionate cauzele reale care pot să ducă la dezastre. Când doi actori de pe scena politică sau socială nu se înțeleg este nevoie de un al treilea, dacă se poate să fie un Mijlocitor înțelept independent, care să gestioneze un conflict contaminat cu tot felul de orgolii și interese economice inechitabile. Dacă ne referim la o alianță sau o coaliție politică, încă de la început se stabilesc niște reguli, care trebuie respectate de ambii parteneri. Dacă aceste reguli vor fi încălcate este previzibilă nașterea unor relații tensionate, care în final vor duce la un dezastru politic pe care-l numim criză politică. În această situație ar fi trebuit să intervină Mijlocitorul, care ar fi avut Puterea de a dezamorsa relațiile politice tensionate prin soluții aducătoare de pace. Există în țara aceasta și politicieni inteligenți, care nu vor ,,să pună botul” la orice aberații egoiste inadecvate și neavenite într-o Alianță, care s-a dorit a fi constructivă, în aparență, iar oficial Majoritară. Înainte de producerea dezastrului ar fi trebuit să existe o comunicare la masa unor negocieri elevate, dar și a unor analize a cauzelor care au generat starea conflictuală.

    Din nefericire, există mijlocitori părtinitori, care în loc să meargă pe drumul cel drept al împăcării, închid ,,ochii minții” și așteaptă cu dezinvoltură destrămarea unui parteneriat sau a unei coaliții. După ce a apărut dezastrul, care era deja previzibil, Mijlocitorul a luat un fel de atitudine asemănătoare cu aceea a lui Pilat din Pont. S-a spălat pe mâini cu apa ignoranței și tensionează în continuare relațiile interpartidice. Nici măcar ,,în ceasul al doisprezecelea” nu întreprinde nimic pentru a echilibra și preveni consecințele conflictuale nefaste pentru climatul politic… Adică, Mijlocitorul mai pune ,,benzină pe foc”, cum se mai spune în popor, și adoptă o poziție de așteptare prelungită, care să-i confere un fel de satisfacție cinică, după dezastrul previzibil, un statut de ,,cocoș țanțoș” cocoțat ,,pe vârful gunoiului” gâlcevei politice. Fără să conștientizeze sau fără dorința de a conștientiza, aruncă ,,săgețile” acuzațiilor asupra celor care au luat atitudine împotriva unor nedreptăți, a unor scenarii nedrepte și nefavorabile pentru buna înțelegere benefică pentru părțile care fac parte din întregul unei Alianțe politice. În mod deliberat, Mijlocitorul se face că nu știe despre nedreptățile apărute în sânul acesteia și susține neadevăruri demolatoare și descurajante pentru unii dintre partenerii politici. ,,Răsucește cuțitul în rană” și învinuiește fără nicio rezervă pe o parte din politicieni lepădându-se de orice responsabilitate conferită de nobila misiune de ,,făcător de pace”. Din nefericire, există astfel de Mijlocitori, care aruncă acuzaţii cu tupeu pe imprevizibila scenă politică din România, plină cu tot felul de ,,tunuri” mascate de vorbele aurite demagogice ale unor Interese particulare.

    Poate că definiția cuvântului previziune ar putea corecta în viitor comportamentul egoist al unor mijlocitori români actuali: ,,Facultatea, posibilitatea de a prevedea apariția sau evoluția evenimentelor viitoare sau a unor procese și sisteme (naturale ori sociale) din analiza anumitor date cunoscute în prezent…”- (DEX). Este de-a dreptul dramatic și davastator să privești cu nonșalanță, cu un calm de gheață, cum se deteriorează viața politică din România, care are efecte extrem de negative asupra vieții economice și sociale ale cetățenilor. ,,Noi nu mai suntem iobagi…”, spunea un telespectator prin telefon pe un post de televiziune naţional. Românii nu mai pot fi conduși la fel ca în perioada interbelică, în care peste 90 la sută dintre locuitori erau țărani. Ridicăm statui celor care au dezvoltat România cu aurul și bogățiile românilor, într-o anumită perioadă istorică favorabilă conducătorilor străini, care au venit cu mâinile în buzunare în țărișoara aceasta bogată. Vorba aceea: ,,… cu bani sau aur… tăt’ prostu’ ştie…”.

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img