More

    Securitatea energetică și Turul Franței

       Ca urmare a declanșării războiului din proximitatea Uniunii Europene (24 februarie) și a controlului pe care îl avea Rusia, țară din afara UE, asupra resurselor energetice a multor și principale țări din interiorul UE (inclusiv România parțial), la nici o lună distanță, mai precis pe 23 martie, Comisia Europeană a prezentat o propunere legislativă privind obligațiile minime de stocare a gazelor, pentru a asigura securitatea aprovizionării la prețuri rezonabile pentru iarna următoare și a celorlalte ce va să vină. A doua zi Consiliul Europei a luat în serios propunerea Comisiei Europene și a ordonat urgentarea de luare de măsuri în acest sens, astfel că, pe 5 aprilie, Parlamentul European a votat în favoarea inițierii unei proceduri accelerate pentru adoptarea normelor.

     

     

    Luni, 27 iunie, într-un timp record zic eu, Regulamentul UE s-a rotunjit cu un nou pachet de legi privind stocarea gazelor, pachet care impune ca rezervele de gaze ale Europei să fie refăcute înainte de iarnă, iar gestionarea acestora să fie protejată de interferențe externe. În special, noile norme vor impune statelor membre ale UE să umple instalațiile de stocare la un nivel de 80 % din capacitate până în luna noiembrie a acestui an și de 90 % în anii următori.

    Spuneam mai sus că și România depinde parțial de resursele rusești de energie. Privind peste umăr îmi dau seama că acest „parțial” ar fi avut dimensiuni mult mai mici dacă guvernanții de ieri și de alaltăieri nu ar fi „mușcat” din firimiturile (milioanele de ruble/euro/dolari) de tip capcană, aruncate din interior și din exterior de prosovietici. Astfel s-au luat decizii care au dus la imposibilitatea de a folosi resursele proprii. Pe cele ce funcționau deja, adică cele de pe teritoriul continental, le-au închis, iar pe cele din Marea Neagră nu le-au deschis.

    Efervescența cu care politicienii de azi descoperă necesitatea producerii și stocării gazelor nu se datorează doar inițiativelor proprii ci și ghimpilor pe care Uniunea Europeană, prin votul de luni, a impus țărilor membre să trateze cu maximă seriozitate securitatea energetică a fiecărei țări în parte și, prin extensie, a întregii Uniuni Europene.

    În temeiul noii legislații, cele 18 state membre care dispun de instalații subterane de stocare a gazelor (inclusiv România) au obligația de a atinge acei 80 % din capacitatea lor de stocare până la 1 noiembrie și sunt încurajate să tindă spre 85 %. Statele membre care nu dispun de infrastructură de stocare trebuie să încheie acorduri bilaterale privind stocarea unor cantități suficiente pentru utilizarea proprie în țările vecine, într-un spirit de solidaritate. Instalațiile de stocare a gazelor vor fi considerate de acum infrastructuri critice și toți operatorii de înmagazinare din UE vor trebui să treacă printr-un nou proces de certificare pentru a reduce riscurile de interferențe externe. Acest lucru va face ca în scurt timp unele țări din preajma României care nu au infrastructură de stocare să apeleze la resursele noastre. După ce Ungaria va fi obligată să renunțe la dispensa de a mai lua resurse de la ruși probabil va deveni una dintre acestea.

    Haideți să privim un pic și spre istoria viitorului apropiat. A treia cea mai urmărită competiție sportivă de pe planetă, Turul Franței, va porni la drum de la Copenhaga. Timp de trei săptămâni vom străbate ținuturi care dezvoltă în noi amintiri și reverii, revelări și relevări, istorie și viitor, peisaje și cetăți, sate și orașe, nou și vechi, civilizație și decadență, capitale și cătune, Alpi și câmpii belgiene, Pirinei și Valea Loarei… în final poposind pe Champs-Élysées.

    Istoria de peste 100 de ani a competiției (datele tehnice le puteți găsi la o simplă căutare pe internet) se leagă în totalitate de tricoul galben, cel mai iubit tricou pentru orice om care a mers cel puțin 50 de km pe o bicicletă fără să coboare de pe ea. Culoarea a fost aleasă după culoarea paginilor unui ziar. Mai exact cotidianul „L’Auto”, care pentru a-și depăși concurența, cotidianul „Le Velo”, a înființat această cursă în 1903.

    Afacerea Dreyfus (presupus sau autentic spion german în armata franceză) a declanșat această nebunie soldată cu nașterea unei competiții sportive de cel mai înalt interes. O dispută militară devenită politică, în care cele două cotidiene sportive s-au așezat de o parte și de cealaltă a conflictului. În urmă cu aproape 40 de ani, când am citit „Afacerea Dreyfus” a avocatului și istoricului Jean-Denis Bredin habar nu aveam despre toate acestea.

    Rămâne să mă întrebați acum care este legătura dintre securitatea energetică a Europei și Turul Franței. Răspunsul îl veți găsi urmărind cu atenție competiția sportivă. În special etapele care se desfășoară sub vânt sau cele de munte. Nici cele vălurite nu sunt lipsite de indicii pentru perspicacitatea dumneavoastră. Așa că vezi-le pe toate!

    Opriți războiul!

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE