More


    Botezul Domnului Iisus Hristos. Boboteaza (6 ianuarie)

    - Advertisement -

    Activitatea publică a Mântuitorului Iisus Hristos a cunoscut o etapă premergătoare, al cărei exponent a fost Sfântul Ioan Botezătorul. Ioan, fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei, ultimul prooroc al Vechiului Testament şi cel dintâi al Noului Testament, cel mai mare bărbat născut vreodată din femeie (Matei XI; 11), “boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor”. Era “îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului” (Marcu I; 6, Matei III; 4), “nemâncând pâine şi negustând vin” (Luca VII; 33). Acesta este portretul fizic al Sfântului Ioan, pe care ni-l oferă Evangheliile. Simplitatea sa era completată de o viaţă curată, neîntinată, petrecută în rugăciune şi post, motiv pentru care mulţi oameni, indiferent de starea lor socială, îl căutau, considerându-l un om ales al lui Dumnezeu, un prooroc, chiar dacă el îi mustra cu asprime. Încărcat de smerenie, Ioan profeţea venirea Mântuitorului Iisus Hristos, pregătind poporul pentru primirea Acestuia: “Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel Ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încăltămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu I; 7-8) şi “cu foc” (Matei III; 11). Misiunea lui Ioan a culminat în momentul în care L-a botezat pe Iisus: “Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan III; 30). Datorită atitudinii sale ferme şi a sincerităţii de care dădea dovadă, Ioan a fost arestat, întemniţat şi, în final, ucis, tăindu-i-se capul.

    Boboteaza (Botezul Domnului) este un praznic împărătesc, care se mai numeşte “Epifanie”, “Arătare”, deoarece acum Se arată Preasfânta Treime: Tatăl, Cel Care a zis: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit”, Fiul, Iisus Hristos, Cel Ce Se boteza în repejunile Iordanului şi Duhul Sfânt, Ce stătea în chip de porumbel deasupra lui Iisus (Matei III; 16-17). Se mai numeşte “Arătare” acest mare praznic şi pentru că Sfântul Ioan Botezătorul Îl arată lumii pe Iisus prin cuvintele: “Iată, Mielul lui Dumnezeu, Cel Care ridică păcatele lumii” (Ioan I; 29). Sfânta Evanghelie relatează faptul că Iisus vine din Nazaretul Galileii la râul Iordan pentru a primi botezul de la Ioan. Văzându-L pe Iisus, Ioan Îi zice: “Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” Eu care botez cu apă spre pocăinţă, eu care nu sunt vrednic să-Ţi dezleg cureaua încălţămintelor, cum aş putea să Te botez pe Tine, Cel Care ai venit să mântuieşti neamul omenesc, botezându-l cu Duh Sfânt şi cu foc? Sunt eu, oare, vrednic de aşa ceva? Însă, Iisus i-a răspuns Înaintemergătorului Său: “Lasă acum, că aşa se cuvine să împlinim toată dreptatea”. Ioan, dându-şi seama că acesta este planul lui Dumnezeu, L-a botezat. Acum Se arată în chip desăvârşit Sfânta Treime, acum toată lumea are posibilitatea să-L identifice pe Fiul lui Dumnezeu, Mesia, în persoana lui Iisus din apele Iordanului. Hristos S-a botezat nu pentru că avea nevoie de curăţire, ci ca să ne reînnoiască în urma căderii în păcat a protopărinţilor noştri Adam şi Eva, ca să împlinească Legea şi să descopere taina Sfintei Treimi, dându-ne, în acelaşi timp, pildă cum să ne botezăm. Botezul lui Ioan nu I-a fost Domnului “spre iertarea păcatelor”, fiindcă El n-a avut păcatul strămoşesc şi nici păcate personale. El era Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Totuşi, a primit Botezul ca să se împlinească “toată dreptatea”, fiindcă El fusese rânduit dinainte de întemeierea lumii să ia asupra Sa păcatele omenirii. De asemenea, Botezul Domnului are o importanţă deosebită şi datorită faptului că acum are loc sfinţirea firii, a naturii înconjurătoare, a cadrului în care omul îşi desfăşoară activitatea.

    Cu prilejul praznicului Bobotezei are loc săvârşirea slujbei Aghiasmei Mari. Prin rugăciuni speciale, preoţii Îi cer fierbinte lui Dumnezeu să trimită harul Prea Sfântului Său Duh pentru a sfinţi apa pusă înainte. Toată lumea participă cu mare evlavie la această slujbă, credincioşii ştiind că sunt martorii unei minuni. Într-adevăr, sfinţirea apei constituie un miracol, deoarece aceasta primeşte unele proprietăţi ce nu pot fi explicate pe cale raţională sau ştiinţifică. În urma rugăciunilor rostite, apa devine tămăduitoare de boli trupeşti şi sufleteşti. Tocmai de aceea, credincioşii o iau la casa lor; o întrebuinţează la mâncare, stropesc casa în diferite clipe grele din cursul anului, beau atunci când se simt cuprinşi de boli şi necazuri, toarnă puţin în fântâni sau pe pământul ce urmează a fi cultivat în anul respectiv, fiindcă, aşa cum sublinia Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Aghiasma Mare nu este dusă acasă pentru a fi păstrată în vitrină, ci pentru a fi folosită, consumată cu credinţă. De asemenea, apa sfinţită mai este întrebuinţată pentru alungarea duhurilor rele din casă şi din gospodărie. Apoi, se ştie că apa de la Bobotează “nu se strică”, ci se păstrează intactă tot anul. Oricât s-a încercat să se găsească o explicaţie raţională acestui fenomen, nu s-a reuşit, concluzia fiind că nealterarea apei reprezintă o minune dumnezeiască de necontestat, care trebuie acceptată prin credinţă. După sfinţirea apei, preoţii îi stropesc pe toţi credincioşii prezenţi cu Aghiasmă.

    Această apă sfinţită se numeşte “Aghiasmă Mare” deoarece are o putere deosebită, fiind sfinţită chiar în ziua în care Domnul Hristos a sfinţit apele prin botezul Său în Iordan, efectele sale fiind arătate în mod lămurit prin însăşi rânduiala slujbei: “Şi-i dă ei, Doamne, harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe ea izvor de nestricăciune, har de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice neatinsă, plină de putere îngerească. Ca toţi care se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă”.

    Preotul întrebuinţează Aghiasma Mare la sfinţirea troiţelor, a crucilor, a icoanelor, a vaselor şi veşmintelor bisericeşti, a clopotului, la stropirea trupurilor celor adormiţi întru Domnul (pentru ca sufletele lor să se înfăţişeze sfinţite la Judecată). Arhiereul foloseşte Aghiasma Mare la sfinţirea bisericii, a antimisului, a Sfântului şi Marelui Mir ş.a. În biserică, Aghiasma Mare este păstrată într-un vas special, numit aghiasmatar, iar în casele credincioşilor în vase curate, în care se pune un fir de busuioc. Credincioşii gustă din ea pe nemâncate, în zile de post şi ajun sau la sărbători mari. Se obişnuieşte să se bea Aghiasmă Mare timp de opt zile, după Bobotează. Cei opriţi de la Împărtăşanie se pot mângâia, luând Aghiasmă şi apoi anafură. Când ne împărtăşim, Aghiasma se ia după Împărtăşanie, iar când luăm numai anafură, Aghiasma se ia înainte de anafură. În caz de suferinţă, persoanele bolnave iau Aghiasmă sau se stropesc cu ea părţile bolnave ale trupului spre a ajuta la tămăduire. Dacă avem Aghiasmă de mai mulţi ani şi dorim să aducem alta nouă de la biserică, nu trebuie aruncată oriunde, ci în loc neumblat şi curat pentru a nu fi pângărită.

    Cu prilejul Bobotezei, preotul stropeşte cu apă sfinţită (cu Aghiasma Mare) casele credincioşilor săi, vizitându-şi toţi enoriaşii şi luând cunoştinţă de bucuriile şi necazurile fiecărei familii. Această datină poartă la noi numele de “umblatul cu Crucea”, “umblatul cu Botezul” sau “umblatul cu Iordanul”, deoarece preotul dă tuturor celor din casă să sărute Sfânta Cruce pe care el o ţine în mână, în timp ce îi stropeşte cu Aghiasma Mare pe cap (cu busuiocul înmuiat în Aghiasmă), iar cântăreţul intonează troparul Bobotezei: “În Iordan botezându-Te, Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te. Şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, mărire Ţie”.

    Preot dr. Cristian Boloş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    panouri fotovoltaice satu mare