Țara Oașului, regiune cunoscută pentru peisajele sale pitorești și tradițiile bine păstrate, adăpostește un patrimoniu tehnic impresionant: morile de apă. Aceste construcții, vechi de secole, au avut un rol esențial în viața economică și socială a localnicilor, fiind folosite pentru măcinarea cerealelor, dar și ca locuri de întâlnire și socializare.
Morile de apă din Țara Oașului datează din perioade străvechi, fiind construite din lemn, piatră și alte materiale locale. Acestea funcționează pe baza unui mecanism simplu, dar eficient: forța apei antrenează o roată mare, care pune în mișcare pietrele de moară. Debitul constant al râurilor din zonă a făcut ca aceste mori să fie extrem de eficiente și sustenabile.
Pe lângă rolul lor economic, morile de apă erau și centre de socializare. Aici, sătenii se adunau pentru a discuta veștile satului, a face schimb de produse și a menține viu spiritul comunitar. Meșteșugarii locali și-au transmis cunoștințele din generație în generație, iar fiecare moară avea propriile sale secrete de construcție și funcționare.
Deși tehnologia modernă a redus importanța economică a morilor de apă, acestea rămân simboluri vii ale trecutului și identității rurale. Unele mori au fost restaurate și incluse în circuite turistice, atrăgând vizitatori interesați de tradițiile autentice ale zonei.
Moara de apă din Cămârzana
Construită la începutul sec. XIX, moara a fost de mai multe ori reparată, şi totuşi elementele constructive de bază au rămas aceleaşi. Ultima intervenţie asupra casei s-a făcut în 1941, când s-au construit o cameră de locuit şi un târnaţ cu foişor, sub această formă regăsindu-se şi în prezent.
Construcţia morii cu casa de locuit este clădită pe o fundaţie de piatră de râu şi piatră spartă. Pe această fundaţie este aşezată o talpă groasă de stejar pe care sunt clădiţi pereţii din bârne. Acoperişul este în două ape; învelitoarea iniţială era din paie, însă după ultima reconstrucţie casa a fost acoperită cu ţiglă.
Compartimentarea clădirii este următoarea: partea funcţională a morii este în partea din faţă a casei; în subsolul acestei încăperi se află mecanismul cu roţile dinţate din lemn şi pietrele de moară; la nivelul solului se află un podium din scânduri unde se ţin sacii cu grâu sau porumb, de unde printr-o pâlnie de lemn se introduc boabele care sunt dirijate între pietrele de moară. Tot aici se ţin şi sacii cu măciniş.
Lângă camera morii se află o încăpere mai mică destinată supravegherii şi vămuirii produselor. În partea din spate a construcţiei este casa de locuit a morarului. Tinda casei oferă acces la mecanismul morii, la camera morarului, la casa de locuit şi o ieşire în spatele casei. La exterior, mecanismul morii este format din paleta morii acţionată de apă din vale. Apa este dirijată printr-un jgheab colector şi volumul de apă este controlat de un stăvilar.
Moara de apă din Cămârzana este singura moară care mai funcţionează pe Valea Lechincioarei şi este proprietatea lui Văsălie Ion.O altă moară pe apă asemănătoare celei din Cămărzana se află în Muzeul Țării Oaşului din Negreşti Oaş.
Moara de apă din Certeze
Moara de apă a familiei Berende din comuna sătmăreană Certeze este singura care a supravieţuit pe un curs de apă unde funcţionau odinioară şapte astfel de instalaţii.
Moara de apă a familiei Berinde a fost construită acum aproximativ 100 de ani de Grigore, un meşter al locurilor. Acesta a sacrificat alte terenuri pe care le-a deţinut în comună pentru a-şi lua câţiva metri pătraţi de teren pe cursul pârâului, special pentru a-şi construi moara. Nu avea şcoală şi nu ştia nici să scrie, dar acest lucru nu l-a împiedicat să-şi ridice singur o moară pentru familia lui, precum şi altele în împrejurimi.
Pe lângă moară, pe acelaşi curs al pârâului este şi o vâltoare, cunoscută de cei din zonă ca prima maşină de spălat din istorie. Sistemul de centrifugare natural dat de construcţia de lemn de pe cursul de apă face ca textilele foarte grele să se spele bine şi uşor.
Tot ce este construit în ansamblul format din moară şi vâltoare este demn de un muzeu, fiind puţinele locuri din ţară unde aşa ceva se mai poate vedea, şi mai puţine cele care chiar mai funcţionează. Totul este lucrat manual iar cei care vin din urmă au o sarcină grea să întreţină ceea ce strămoşii lor au realizat, dar fiind faptul că nu au multe şanse să găsească oameni care să cunoască modul în care totul a fost făcut acum 100 de ani pentru a arăta aşa şi pentru a rezista atât de bine.
Conservarea patrimoniului
Pentru a proteja acest patrimoniu unic, sunt necesare eforturi de conservare și restaurare. Proiecte locale și naționale sprijină reabilitarea morilor vechi, astfel încât acestea să poată fi admirate și de generațiile viitoare. De asemenea, promovarea turismului ecologic și a meșteșugurilor tradiționale poate contribui la revitalizarea acestor structuri istorice.
Morile de apă din Țara Oașului sunt nu doar monumente tehnice, ci și martori ai unei lumi pline de tradiții și obiceiuri străvechi. Ele ne amintesc de ingeniozitatea strămoșilor noștri și de legătura profundă dintre om și natură, o legătură care trebuie păstrată și respectată.
Nicolae Ghişan
