De: Dr. Valentin Lucian Beloiu – Editorialist VERTICALI PENTRU ROMÂNIA, corespondent de București; membru în: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România; Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România; Uniunea Jurnaliștilor Francofoni; Asociația Artiștilor Fotografi; Clubul Presei de Turism FIJET România; inginer, psiholog și sociolog;
Uneori, istoria nu se anunță prin comunicate oficiale sau analize strategice, ci prin șoapte rostite la finalul unei slujbe. Într-o biserică din Constanța, cu ani înainte ca fronturile să se reaprindă în estul Europei, un preot ne vorbea despre o posibilă furtună care ar putea porni dinspre Ucraina. Oamenii ascultau în tăcere, ca pe o părere printre multe altele.
- LA MARGINEA FURTUNII –
ROMÂNIA ÎNTRE PROFEȚIE,
TEAMĂ ȘI ECHILIBRU GEOPOLITIC
Anii au trecut, iar în anul 2022 în Ucraina a izbucnit războiul, în urma invaziei lansate de Rusia. Pentru unii, coincidența a fost tulburătoare, în timp ce pentru alții, a reprezentat doar o confirmare a faptului că tensiunile geopolitice se adunau de mult timp la granița Europei.
Astăzi, într-o lume în care liniile frontului se pot muta mai repede decât liniile de pe hartă, întrebarea devine inevitabilă: este România la adăpost sau doar la marginea unei furtuni mai mari?
Ecoul profețiilor într-o lume nesigură
În comunitățile de la malul mării, astfel de avertismente au rămas mult timp simple amintiri, cu preotul care vorbea atunci despre un război care ar putea veni dinspre mare ... și își îndemna credincioșii să nu își lege destinul doar de liniștea aparentă a litoralului.
Mai târziu, când războiul a început în Ucraina, aceste cuvinte au căpătat pentru unii o altă greutate, iar în aceste vremuri nesigure, oamenii caută sensuri în ceea ce altădată părea doar o metaforă sau o părere personală.
Istoria Europei de Est a fost adesea însoțită de astfel de avertismente, iar în regiuni unde granițele s-au schimbat de mai multe ori într-un secol, memoria conflictelor rămâne vie chiar și atunci când pacea pare stabilă.
Războiul de lângă graniță
În februarie 2022, conflictul dintre Rusia și Ucraina a devenit un război deschis, frontul s-a stabilizat în estul și sudul Ucrainei, iar întreaga regiune a Mării Negre a intrat într-o stare de tensiune permanentă.
România nu este parte directă în conflict, însă se află la doar câteva sute de kilometri de zonele bombardate, în unele cazuri la doar câteva sute de metri. Orașe ucrainene de la Marea Neagră au devenit puncte strategice, iar traficul militar, convoaiele și refugiații au devenit imagini obișnuite în această parte a Europei. Pentru locuitorii din nordul României, granița a încetat să mai fie doar o linie pe hartă, ea transformându-se într-o frontieră a incertitudinii.
Viața cu un bagaj pregătit
La Botoșani, aproape de frontieră, o prietenă a decis încă din primele zile ale războiului să țină în portbagajul mașinii un bagaj minimal: acte, câteva haine, apă și lucrurile esențiale pentru câteva zile, planificându-și destinația la rude, mai spre interiorul țării, în Buzău:
nu este panică, spune ea ... doar o formă de pregătire
Astfel de gesturi discrete spun uneori mai mult despre atmosfera unei epoci decât toate comunicatele oficiale. … oamenii își văd mai departe de viață, dar în același timp își lasă o ușă deschisă spre posibilitatea plecării.
România între scut și frontieră
Poziția României este una delicată. Pe de o parte, țara face parte din NATO și din Uniunea Europeană, ceea ce oferă un cadru solid de securitate și alianțe; pe de altă parte, se află pe flancul estic al acestor alianțe, exact în zona unde presiunile geopolitice sunt cele mai mari, iar Marea Neagră a devenit una dintre cele mai militarizate regiuni ale Europei. Nave, exerciții militare și sisteme de apărare au apărut treptat într-un spațiu care, pentru generațiile anterioare, era asociat mai ales cu turismul și vacanțele de vară.
Între implicare și prudență
Politic, România a ales o linie clară: sprijin pentru Ucraina, dar fără implicare directă în conflict; iar ajutorul umanitar, tranzitul de cereale, sprijinul diplomatic și logistic sunt formele prin care Bucureștiul participă la efortul regional de stabilitate. În același timp, strategia oficială este una de prudență, iar liderii politici încearcă să evite orice gest care ar putea transforma România din stat de sprijin într-un actor direct pe front.
Ecoul conflictelor îndepărtate
În ultimii ani, războiul din Ucraina nu mai este singura criză care apasă asupra echilibrului global, Orientul Mijlociu a redevenit, la rândul său, un spațiu al tensiunilor majore. Relațiile dintre Israel și Iran prin războiul proaspăt declanșat, au intrat într-o fază periculoasă, iar implicarea directă a Statele Unite ale Americii au transformat conflictul într-unul cu implicații globale.
În acest context, poziția României capătă o importanță strategică mult mai mare decât pare la prima vedere, cu Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu care se află la doar câțiva kilometri de Constanța. În ultimii ani, această bază a fost extinsă și modernizată tocmai pentru a putea găzdui trupe și operațiuni ale NATO și ale Statelor Unite. În plan strategic, ea reprezintă un punct de sprijin esențial pentru controlul regiunii Mării Negre și pentru mobilitatea militară între Europa și Orientul Mijlociu. De aceea, în analizele geopolitice recente apare tot mai des ideea că această infrastructură ar putea juca un rol logistic și în eventuale operațiuni legate de tensiunile din Orientul Mijlociu.
Dacă Statele Unite ar avea nevoie de puncte de sprijin suplimentare pentru operațiuni aeriene sau logistice în regiune, România ar putea deveni una dintre verigile acestei rețele. Nu ar însemna neapărat implicare directă în conflict, dar ar plasa țara într-o poziție strategică sensibilă, în care infrastructura militară devine parte a unui sistem global de securitate.
Lecția liniștii fragile
Pentru oamenii obișnuiți, geopolitica rămâne adesea un concept abstract ... cu viața se desfășoară între serviciu, familie și grijile cotidiene ... și totuși, din când în când, o veste de la frontieră sau o sirenă de exercițiu militar amintește că liniștea Europei nu este definitivă. În astfel de momente, poveștile auzite într-o biserică sau un bagaj pregătit în portbagaj capătă o altă dimensiune: aceea a unei vigilențe tăcute, cu toate că România se află într-o poziție paradoxală: suficient de aproape de război pentru a-i simți ecoul, dar încă protejată de alianțe și echilibre geopolitice.
Istoria arată însă că liniștea regiunilor de frontieră este adesea fragilă
Poate că întrebarea nu este dacă suntem sortiți pribegiei, ci dacă am învățat să prețuim pacea cât timp încă o avem. Într-o lume în care fronturile se pot deschide neașteptat, adevărata siguranță rămâne, de multe ori, nu doar în strategii militare sau alianțe, ci și în luciditatea cu care oamenii își privesc propriul timp, iar între malul mării și granițele nordului, România continuă să trăiască exact în această zonă a echilibrului fragil dintre teamă și speranță.
Sursă foto: Organizatia de Management a Destinatiei Constanța
SPONSORII EDIȚIEI:
i.
