De: LOREDANA  A.  ȘTIRBU  – editorialist; responsabil Secția Cultură la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA,  Membră a Filialei ”ANTON DAVIDESCU” Satu Mare a UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI; Preşedintă a Cenaclului literar Cronograf;

În ultimii 3-4 ani, discuțiile pe tema democrației, a libertăților și a felului în care lipsa acestora ne afectează pe toți, au fost mereu de actualitate. Am simțit pe pielea noastră în perioada Covid, cât de marcați am fost cu toții de modul în care ne-au fost afectate libertățile, viața și emoțiile.

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU, CRIZA VALORILOR ȘI ÎNCERCAREA SECOLULUI XXI

(Foto:Vasile Conioși-Mesteșanu)

         „Prețul libertății este vigilența eternă …” ne vorbește dincolo de vremuri Thomas Jefferson, al treilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1801 – 1809) și autor principal al Declarației de Independență (1776) (cfr. https://ro.wikipedia.org/wiki/Thomas Jefferson). Într-o epocă dominată de hiper-informație, de conflicte ideologice și de frici colective, Democrația, idealul libertății modern, pare tot mai vulnerabilă. Trăim într-o epocă în care democrațiile nu mai sunt amenințate doar de inamici externi cu tancuri sau sancțiuni, ele se erodează treptat din interior, sub greutatea discursurilor toxice care normalizează frica, ura și excepțiile.

           Naționalismul agresiv, războaiele (inclusiv cele purtate prin media) și fanatismul religios funcționează ca soluții aparent simple la vulnerabilitățile complexe ale societăților moderne.
Problema e că aceste „soluții” subminează tocmai ceea ce face democrația posibilă, libertatea oamenilor și încrederea mutuală.

(imagine preluată Canva)

Naționalismul, de la forță identitară la izolare

          Naționalismul, născut cândva ca o expresie a libertății și a dreptului popoarelor de a se autodetermina, s-a transformat într-un discurs al excluderii. În Europa, dar și în America, el reînvie sub forme noi, alimentat de frică și nostalgie; în locul solidarității, apar ziduri, în locul dialogului, slogane.

           Această formă de închidere națională devine un pericol pentru însăși esența democrației, care presupune deschidere, diversitate și cooperare, iar când „celălalt” devine inamicul, libertatea se transformă în armură, nu în punte.
Retorica naționalistă promite ordine și mărire, dar reușește, în realitate, să transforme pluralismul într-un duel între „noi” și „ceilalți”. În loc să consolideze solidaritatea civică, naționalismul exacerbează fricțiunile și slăbește mecanismele fundamentale ale democrației, dezbaterea onestă, diversitatea opiniilor și statul de drept.

Propaganda și războaiele tăcute ale minții

          Manipularea emoțională a maselor a devenit o industrie globală. De la fake news la armate de boți, de la discursuri populiste la infiltrarea inteligenței artificiale în algoritmii sociali, adevărul devine o marfă volatilă.

          Când cetățeanul nu mai poate distinge între realitate și iluzie, democrația își pierde suflul … nu mai există dezbatere autentică, ci doar reacție, furie și oboseală. Așa se nasc regimurile autoritare, nu prin lovituri de stat, ci prin indiferență.
Războaiele tradiționale s-au adaptat, azi se poartă și în fluxul informațional. „Războiul media”, prin dezinformare, manipulare emoțională și fabricarea de narațiuni false, devine armă strategică. Aceasta sapă încrederea în instituții, distorsionează realitatea și întoarce cetățenii unii împotriva altora, iar o societate în care nu mai există un consens minim asupra faptelor, este o societate în care deciziile devin imposibil de negociat, iar democrația devine o mască golită de conținut.

(Foto:Vasile Conioși-Mesteșanu)

Extremismul religios și fragilitatea credinței publice

        Fanatismul religios, la rândul său, profită de acest haos. El nu oferă răspunsuri absolute, dar în schimb cere supunere totală. Când credința este instrumentalizată politic, libertatea conștiinței, fundament al oricărei societăți democratice, este pusă în pericol, iar primele victime sunt, inevitabil, drepturile femeilor, ale minorităților și ale celor care gândesc diferit. Religia, care ar trebui să unească prin iubire și compasiune, este folosită tot mai des ca armă ideologică.

Grupuri radicale, de toate confesiunile, își justifică intoleranța printr-o pretinsă moralitate superioară. În numele divinității, se promovează ura. Într-o lume saturată de informație, acest tip de fanatism găsește teren fertil. Internetul devine amvon și tribună, iar libertatea de exprimare este transformată în libertatea de a instiga; astfel, spațiul public, odinioară domeniul rațiunii, devine câmp de bătălie între dogme.

Noi, cei care am trăit în socialism, înțelegem prea bine ce înseamnă să îți fie îngrădite drepturile …

știm cum arată o societate în care libertatea de exprimare este suprimată, presa este un instrument de propagandă, iar frica devine normalitate; tocmai de aceea, nu putem privi pasivi cum se repetă aceleași tipare în democrațiile de azi, deghizate în lozinci populiste.

           Când vezi cum se relativizează adevărul, cum se justifică cenzura „pentru binele comun” și cum se reactivează reflexe autoritare, nu poți să nu te întrebi dacă lecțiile istoriei chiar au fost învățate, căci drepturile nu sunt garantate pentru totdeauna; dacă nu le apărăm constant, riscăm să le pierdem fără să ne dăm seama.

           Democrațiile lumii pot fi distruse din interior prin aceste tipuri de discursuri, iar când securitatea este folosită ca scuză pentru a suspenda drepturi, când adevărul alternativ înlocuiește faptele și când autoritatea religioasă sau naționalistă se pune deasupra legii, democrațiile devin fragile și greu de apărat.

          Libertatea omului nu trebuie sacrificată pe altarul unei senzații temporare de ordine

          Soluția nu este simplă și nu vine dintr-un singur loc, avem nevoie de reabilitarea educației civice, de susținerea presei independente, de transparență instituțională și de mecanisme eficiente de combatere a dezinformării, fără a cădea în capcana cenzurii. În plus, liderii politici trebuie trași la răspundere atunci când instrumentalizează frica, iar cetățenii trebuie să-și exerseze cetățenia nu doar la urne, ci în comunitate, în dialog și în apărarea normelor democratice.

(Foto: Vasile Conioși – Mesteșanu)

Democrația nu e un dat, nu e un automat …

e o practică vie, care se învață, se apără și se cultivă. Viitorul depinde de capacitatea noastră de a regăsi sensul originar al democrației; ea nu trăiește prin instituții, ci prin oameni, prin educație civică, spirit critic și responsabilitate morală. Democrația înseamnă mai mult decât votul, înseamnă curajul de a gândi singur, de a asculta și de a proteja dreptul celuilalt de a greși. Secolul XXI nu este o bătălie între stânga și dreapta, între globaliști și naționaliști, ci între rațiune și manipulare, între libertate și frică.
Dacă vom învăța din propria fragilitate, vom putea transforma criza actuală într-o nouă etapă de conștiență colectivă, dacă nu, libertatea va deveni doar un cuvânt frumos, purtat de vântul unei istorii care uită prea repede.

           SPONSORII EDIȚIEI: