Făină tare asta cu reforma administrativă, mai ales în varianta liberalilor sătmăreni. Să comasăm două comune , Beltiug și Socond , fiecare cu vreo 3.000 de locuitori, dar două licee cu elevi puțini și rezultate modeste nu le atingem. Acolo nu se poate, nu se cade, nu se discută.
Unde-i logica, dacă tot vorbim de reduceri de costuri și tăieri de posturi?
Într-un caz, comasarea e mumă, în altul e ciumă. Probabil ține de geografie politică, nu de matematică administrativă.
La Socond, oamenii n-au stat pe gânduri: au ieșit duminică în stradă. Nu pentru că le-ar fi teamă de progres, ci pentru că n-a întrebat nimeni nimic. Și mai ales pentru că, după comasare, simt că vor deveni a cincea și a șasea roată la căruță.
O căruță cu caii la Beltiug și cu coviltirul la Socond. Frumos tablou administrativ.
În teorie, comasarea comunelor poate fi o reformă de eficiență și dezvoltare. În practică, poate deveni o fabrică de nervi, suspiciuni și haos scump, dacă este făcută pe repede-înainte, fără consultare publică și fără reguli clare. Adică pe românește ...fără cap.
Dacă statul garantează servicii de proximitate, stabilește criterii transparente de alocare a investițiilor și gestionează corect tranziția administrativă, reforma poate însemna o administrație mai suplă și mai eficientă.
Dacă însă se rezumă la tăieri grăbite și decizii din pix, riscăm să transformăm o problemă de costuri într-una mult mai gravă: lipsa de încredere și tensiuni sociale inutile.
P.S. Singura reducere eficientă de cheltuieli bugetare reușită până acum de liberali, în județ, a fost că și-au demis subprefectul și, surpriză, încă n-au pus altul în loc.
Rezultat concret: economie la buget : o lună de salariu.
Hai că se poate. Pas cu pas, cum spunea fostul președinte trecut acum în anonimat, la Sibiu...
