Noi, creştinii, mărturisim credinţa într-un singur Botez, irepetabil, pentru că, potrivit Sfântului Apostol Pavel, este “un Domn, o credinţă, un Botez” (Efeseni IV; 5).
Botezul este Sfânta Taină prin care omul, prin întreita afundare în apă curată şi sfinţită şi prin rostirea de către preot a cuvintelor: “Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui. Amin. Şi al Fiului. Amin. Şi al Sfântului Duh. Amin. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”, dobândeşte iertare de păcatul strămoşesc (săvârşit de către protopărinţii Adam şi Eva) şi de păcatele personale, făcute înainte de Botez, se naşte din nou duhovniceşte în Hristos şi devine membru al Bisericii. După Botez, din punct de vedere duhovnicesc, omul este un om nou, fiindcă s-a născut duhovniceşte “din apă şi din Duh” (Ioan III; 5), prin primirea primului har, la o viaţă nouă în Hristos. De aici reiese că Botezul este o Taină, nu un simbol, întrucât în lucrarea văzută a cufundării în apă mai este o lucrare nevăzută, a Sfântului Duh, prin care are loc o naştere din nou, o “înnoire a vieţii” (Romani VI; 4). Iertarea păcatelor se dă prin curăţirea şi sfinţirea nevăzută a Duhului Sfânt. Prin Taina Botezului, “a doua naştere”, “naştere din nou” sau “renaştere”, omul primeşte harul iertării păcatelor, precum s-a menţionat mai sus. Pentru a arăta faptul că noul botezat s-a curăţit de păcate, acesta este îmbrăcat, după Botez, în haine albe. De fapt, haina nouă a Botezului, în care este îmbrăcat noul creştin, este chiar Domnul Hristos: “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni III; 27); “Nu eu mai trăiesc, mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni II; 20).
Botezul Domnului, săvârşit de către Sfântul Ioan Botezătorul, nu este acelaşi lucru cu Sfânta Taină a Botezului. Deosebirea dintre cele două botezuri au făcut-o:
1. Sfântul Ioan Botezătorul, când a zis: “Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel Ce vine după Mine… vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei III; 11);
2. Mântuitorul, când a spus ucenicilor Săi, după Înviere: “Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile” (Faptele Apostolilor I; 5);
3. Sfântul Apostol Pavel, care a botezat cu Botezul creştin, “în numele Domnului Iisus”, pe nişte foşti ucenici de-ai lui Ioan, în Efes, deşi aceştia primiseră mai înainte botezul lui Ioan (Faptele Apostolilor XIX; 1-6: “Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel Ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos”).
Domnul Iisus Hristos nu S-a botezat în Iordan pentru a se curăţi de păcate, El fiind Fiul lui Dumnezeu şi neavând păcatul strămoşesc şi păcate personale. El, într-adevăr, a primit botezul lui Ioan (care nu era o Taină, ci un simbol), dar acesta era un “botez cu apă”, fără putere curăţitoare de păcate, nu un “Botez cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei III; 11-15), care avea să fie rânduit de Mântuitorul “întru iertarea păcatelor” noastre. Pe de altă parte, dacă Iisus S-a botezat la vârsta de 30 de ani, acest lucru nu înseamnă că oamenii trebuie, în mod necesar, să se boteze la această vârstă, întrucât:
1. El nu S-a botezat pentru iertarea păcatelor, fiind “fără de păcate” (Ioan VIII; 46);
2. Botezul, cufundarea şi ieşirea Lui din apă preînchipuie moartea, îngroparea şi învierea Lui (Romani VI; 3-11: “Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii”).
Mai putem vorbi despre un Botez al muceniciei sau al sângelui, pe care Sfinţii Părinţi îl consideră egal cu cel din apă şi din Duh, ba uneori chiar mai de preţ decât acesta: “Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei X; 32); “Cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla” (Matei XVI; 25). Sfântul Grigorie Teologul, vorbind despre Botezul “prin mucenicie şi prin sânge, cu care S-a botezat şi Hristos”, spune că acesta este “mai preţios decât altele”, deoarece “el nu se mai întinează cu alte necurăţii”.
Preot dr. Cristian Boloş
