VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL
PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI
"PRESA CULTURALĂ"
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
De: ELISABETA VERESS – Editorialist – corespondent pe zona Maramureș la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA; Membră a UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI FILIALA ”ANTON DAVIDESCU” Satu Mare; Membru a ASOCIAȚIEI JURNALIȘTILOR ȘI SCRIITORILOR DE TURISM DIN ROMÂNIA; Membră a UNIUNII ARTIȘTILOR OLASTICI din România; Vicepreședintă a ASOCIAȚIEI ”DIAMANT DE MARAMUREȘ” – Cavnic, organizatoare a Taberei Internationale ”ELISABETA ART CAVNIC”;
Există locuri în lume în care se respiră istorie prin fiecare piatră, prin fiecare colț de umbră și lumină. Un astfel de loc se găsește în Sibiu, într- un spațiu unde timpul nu s-a oprit ... ci s-a stratificat, unde fiecare epocă și-a lăsat amprenta, de la turnurile medievale până la efervescența culturală contemporană.
- PIAȚA MARE DIN SIBIU –
INIMA EUROPEI CARE PULSEAZĂ ÎN TRANSILVANIA
Când pășești în Piața Mare din Sibiu ești întâmpinat de privirea severă și blândă în același timp, de fațadele baroce, de glasul tăcut al Turnului Sfatului care veghează de secole, de zgomotul discret al cafenelelor unde se întâlnesc turiști și localnici, artiști și gânditori ... o scenă vie, un teatru în aer liber unde fiecare vizitator devine, pentru o clipă, parte dintr-o poveste mai mare decât el însuși.
Dincolo de forfota zilnică, de selfi-uri și pahare de vin fiert, Piața Mare ascunde comori spirituale și intelectuale, pe care, de multe ori, riscăm să le trecem cu vederea, iar dacă vii la Sibiu și nu intri în Palatul Brukenthal, dacă nu te oprești în fața statuii baronului, dacă nu dedici măcar o oră expoziției lui Marcel Chirnoagă, atunci ai ratat o parte din istoria acestui oraș.
Așa că, Sibiul nu este doar o destinație turistică – este un manifest al culturii europene - o lecție de civilizație, un muzeu viu în care istoria, arta și etica dialoghează neîncetat
Baronul Samuel von Brukenthal – omul care a înțeles că arta este putere
Înainte de a intra în palat, trebuie să te oprești în fața statuii de bronz a baronului Samuel von Brukenthal (1721–1803), amplasată maiestuos în Piața Mare datorită sculptorului Wilhelm Schmidhammer, care a reușit să surprindă în metal acea combinație rară între autoritate și viziune umană.
Baronul nu este reprezentat ca un despot militar, ci ca un înțelept colecționar, cu o carte în mână, cu privirea îndreptată spre orizont, parcă întrebând viitorul: „Ce veți face cu moștenirea?" El a fost guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, dar mai presus de orice, a fost un colecționar pasionat, un om care a crezut că arta și cunoașterea sunt fundamentale unei societăți civilizate. În epoca sa, când puterea se măsura în armată și aur, el a investit în tablouri, cărți rare, stampe, obiecte de artă decorativă , transformându-și reședința în ceea ce avea să devină primul muzeu public din România, deschis în 1817, iar astăzi, când privesc acea statuie de bronz mă întreb câți dintre trecătorii grăbiți își dau seama că omul, înghețat în metal, a pus bazele unui model de mecena pe care România îl caută și astăzi?
Baronul nu a colecționat artă pentru vanitate ... a făcut-o pentru educația generațiilor viitoare, a înțeles că un popor fără artă este un popor fără memorie, fără identitate și de aceea statuia lui nu este doar un monument decorativ – este un memento, un avertisment, o provocare: ce faci tu, cetățean al secolului XXI, pentru a păstra și promova arta?
Palatul Brukenthal – este un templu al artei europene în inima Transilvaniei
iar Intrarea în spațiul muzeal este o experiență aproape mistică ... parcă treci un prag invizibil, de la agitația zilnică la tăcerea reverențioasă a muzeului, unde fiecare sală este un univers aparte.
Arhitectura barocă a palatului – cu fațada sa galben-ocru, ferestrele înalte, scările monumentale – te introduc într-o lume de rafinament și rigoare; dar adevărata comoară se află înăuntru, în colecția de pictură europeană flamandă, germană, italiană, galeria de artă românească și biblioteca cu peste 280.000 de volume, cabinele de stampe și numismatică .
Când umbli aici realizezi că Sibiul nu este o periferie culturală, ci un centru al Europei, un loc unde s-au intersectat influențe din Viena, Veneția, Praga, München. Aici, Renașterea, Barocul și Iluminismul și-au dat mâna, iar rezultatul este o colecție care merită să stea alături de marile muzee ale Europei.
Ce mă fascinează cel mai mult la Brukenthal nu este doar cantitatea operelor – ci calitatea selecției și coerența viziunii …
și faptul că baronul nu a acumulat la întâmplare; a construit un discurs vizual despre civilizație, despre frumos, despre moralitate ... fiecare tablou, fiecare gravură, fiecare piesă de mobilier povestește ceva despre condiția umană ... și tocmai de aceea, Palatul Brukenthal nu este un muzeu – este o școală a vieții.
Expoziția „Penumbre și Măști” – Marcel Chirnoagă și arta ca morală
Dar să ajungem la expozițiile curente, în special la „Penumbre și Măști: Redefinirea valorilor morale în universul grafic al lui Marcel Chirnoagă" , expoziție expusă pe simezele palatului în acest moment (februarie 2026).
Marcel Chirnoagă (1930–2008) a fost un artist în adevăratul sens al cuvântului – nu doar un meșteșugar al penelului, ci un gânditor vizual, un filosof care a ales linia și umbra drept limbaj. Formarea sa inițială în matematică (a absolvit Facultatea de Matematică la Cluj), i-a conferit sau precizie structurală remarcabilă, în timp ce studiile ulterioare la Academia de Arte „Nicolae Grigorescu" i-au oferit libertatea expresivității.
Chirnoagă a fost, înainte de toate, un maestru al gravurii – o tehnică laborioasă, exigentă, în care fiecare linie trebuie să fie meditată, fiecare umbră calculată. Arta sa nu este spontană, meditativă; nu este decorativă, ci existențială. În lucrările lui, întâlnim măști – simboluri ale ipocriziei sociale, ale identităților multiple și false; și penumbre – spații ale ambiguității morale, neclare dintre bine și rău, adevăr și minciună.
Ce oferă expoziția de la Brukenthal?
Aproximativ 40 de lucrări (gravuri, desene, serigrafii) din colecția muzeului, completate de câteva piese din colecții private; o retrospectivă coerentă care urmărește evoluția artistului la lucrările timpurii – influențate de suprarealismul și expresionismul german – până la operele din perioada târzie, marcate de o profundă ancorare în tematica etică și memorială .
Printre punctele forte ale expoziției se numără: coerența conceptuală – fiecare sală urmărește o temă clară: mască socială, drama existenței, memoria colectivă; calitatea tehnică – Chirnoagă a fost un virtuoz al liniei, gravurile sale au o finețe aproape asiatică, o precizie care te obligă să te apleci, să privești îndeaproape, să descoperi detalii neobservate la prima vedere; actualitatea mesajului – chiar dacă lucrările au fost create în deceniile 6–9 ale secolului XX, temele lor (falsitatea, erodarea valorilor morale, criza identității) sunt extrem de actuale. Într-o lume a fake news-urilor și a identităților digitale fabricate, măștile lui Chirnoagă sunt profetice.
Dialogul cu spațiul – expunerea în sălile Palatului Brukenthal, cu pereții lor albi și luminozitatea controlată, subliniază contrastele puternice din lucrări
Penumbrele lui Chirnoagă „respiră” mai bine în acest cadru sobru, elegant, iar colecția muzeului este impresionantă, dar unele serii esențiale din cariera lui Chirnoagă (de exemplu, ilustrații pentru operele lui Caragiale sau Blaga, care i-au adus premii naționale), lipsesc sau sunt subreprezentate . De asemenea, nu există maquete sau plăci de tipărire care să permită vizitatorilor să vadă procesul tehnic al gravurii – un aspect esențial pentru a aprecia pe deplin munca artistului.
Cred cu tărie că o colaborare a muzeului cu Muzeul de Artă din Cluj, sau cu moștenitorii artistului pentru a împrumuta lucrări cheie, înființarea unei secțiuni didactice (cu instrumente, demonstrații video, poate chiar un atelier temporar de gravură) ar aduce un plus de interactivitate mediului expozițional prezent.
Credit foto: Elisabeta Veress
SPONSORII EDIȚIEI:
