CÂND ARTA DEVINE
LIMBAJUL PRIETENIEI
ÎNTRE POPOARE
Atmosfera a fost completată de acordurile calde ale acordeonului, care au plutit peste standurile artiștilor asemenea unei amintiri venite din Parisul boem, iar muzica live de pe scena festivalului a adăugat un strat suplimentar de vibrație, transformând evenimentul într-o celebrare a artei trăite, nu doar privite.
Un eveniment cu rădăcini culturale profunde
Critici și istorici de artă au explicat publicului că această manifestare nu este doar o expoziție în aer liber, ci o continuare firească a unor tradiții artistice europene, cum ar fi Barbizon – școala franceză care a scos pictura în natură și a eliberat artistul de academism, Școala băimăreană – una dintre cele mai importante mișcări artistice din Europa Centrală, care a influențat profund arta transilvăneană și maghiară, tradiția taberelor de creație din Hajdúszoboszló, unde artiștii au găsit de-a lungul deceniilor inspirație, lumină și comunitate.
Prin aceste repere, evenimentul a fost așezat în continuitatea unei istorii culturale comune, împărtășite deopotrivă de români și maghiari.
Un moment de reculegere pentru cei plecați spre Orientul Etern
Într-un gest de noblețe și respect, organizatorii și artiștii au ținut un moment de reculegere pentru creatorii care nu mai sunt printre noi, dar ale căror lucrări și spirit rămân vii în memoria comunității artistice, un moment de liniște densă, în care s-a simțit că arta nu aparține doar prezentului, ci și celor care au construit drumul până aici.
Arta reprezintă liantul prieteniei dintre popoare, într-o lume în care diferențele sunt adesea exagerate, și rămâne unul dintre puținele limbaje universale, iar acest adevăr s-a văzut limpede prin faptul că români și maghiari au expus împreună, au discutat, au schimbat tehnici, au împărtășit emoții și au creat un spațiu comun al respectului și al bucuriei.
Arta nu are granițe și nu cere pașaport
Ea unește, vindecă, apropie și construiește punți acolo unde politica ridică ziduri, iar acest festival a demonstrat că prietenia dintre popoare se întărește prin cultură, iar iubirea de frumos devine un act de pace, atunci când participanții și organizatorii sunt oameni de suflet.
Mulțumiri se cuvin tuturor creatorilor prezenți, fie ei pictori, sculptori sau graficieni, pentru generozitatea cu care și-au împărtășit arta, adresând un cuvânt special de recunoștință doamnei Kokas Csilla, sufletul organizatoric al evenimentului, o prezență discretă, dar esențială. Prin efortul ei, Montmartre de Szoboszló a prins formă, ritm și coerență, devenind un reper cultural al orașului.
Montmartre de Szoboszló nu a fost doar un festival, ci și o declarație a faptului că, cultura este puntea care ne apropie, iar arta este limba în care oamenii se înțeleg cel mai ușor.
