Miercuri, 23 septembrie, Satu Mare a fost martora unei despărțiri grele. Felicia Govor, soția deputatului Mircea Govor, a fost condusă pe ultimul drum, înconjurată de familie, prieteni și de o mulțime impresionantă de oameni veniți să-i aducă un ultim omagiu. În urma ei rămân o familie îndurerată și amintirea unei femei despre care cei care au cunoscut-o spun că și-a pus mereu familia mai presus de orice.
O mare de oameni, în fața unei dureri greu de spus în cuvinte
La ora 13:00, la Cimitirul Vechi de pe strada Amațiului, clopotele au vestit momentul despărțirii. În jurul familiei s-au adunat rude, prieteni, colegi, oameni care au cunoscut-o pe Felicia Govor și sătmăreni care au dorit să fie alături de familie într-unul dintre cele mai grele momente ale vieții.
Felicia Govor a trecut la cele veșnice în 19 septembrie, la vârsta de 64 de ani. Miercuri, sicriul a fost purtat pentru ultima dată printre cei care au venit să-i spună „Drum lin”.
Pentru Mircea Govor, soțul ei, despărțirea a fost una dintre acele clipe în care cuvintele devin prea puține. Alături de el au fost fiul lor, Răzvan, nora Mariana și nepoții Raul și Rareș, familia care i-a fost centrul vieții.
Durerea unei astfel de pierderi nu poate fi măsurată în cuvinte. Se vede în tăceri, în priviri, în mâinile strânse și în oamenii care rămân unii lângă alții atunci când nu mai există nimic de spus.
„Soție jertfelnică, mamă iubitoare și bunică devotată”
Slujba Înmormântării a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, alături de un sobor de preoți și diaconi.
În cuvântul adresat familiei, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul a transmis mesajul de condoleanțe, compasiune și mângâiere din partea Preasfințitului Părinte Episcop Iustin.
În mesajul de mângâiere a fost evocată viața Feliciei Govor și rolul pe care aceasta l-a avut în familie: acela de soție jertfelnică, mamă iubitoare și devotată și bunică ce și-a iubit nepoții cu multă dragoste și grijă.
Dincolo de orice funcție, de orice statut public și de orice apariție, rămâne imaginea unei femei pentru care familia a însemnat înainte de toate iubire, grijă și dăruire.
Rugăciune, lacrimi și un ultim „Drum lin”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de membrii Grupului Psaltic „Sfinții Martiri Brâncoveni”, împreună cu preoții și diaconii prezenți.
Vocile psalților s-au ridicat peste liniștea cimitirului, în timp ce familia și cei veniți să-și ia rămas-bun au trăit clipe de profundă emoție.
A fost o zi în care timpul parcă s-a oprit pentru câteva momente. O zi în care oamenii au venit nu pentru a spune multe, ci pentru a fi acolo. Pentru a strânge o mână. Pentru a îmbrățișa. Pentru a vărsa o lacrimă. Pentru a transmite, în tăcere, ceea ce cuvintele nu mai pot cuprinde.
Pentru cei dragi, despărțirea nu înseamnă uitare
În urma Feliciei Govor rămâne o familie care va trebui să învețe să trăiască mai departe cu un gol pe care nimeni nu îl poate umple.
Pentru Mircea Govor, pentru Răzvan și Mariana, pentru Raul și Rareș, această zi nu va fi niciodată doar o dată în calendar. Va rămâne ziua în care au trebuit să spună „adio” unei soții, unei mame și unei bunici iubite.
Dar oamenii pe care îi iubim nu pleacă niciodată cu totul. Rămân în fotografii, în amintiri, în gesturi, în povești spuse la masă și în lucrurile mici pe care, după plecarea lor, ajungem să le prețuim și mai mult.
Iar atunci când durerea va mai slăbi, măcar puțin, vor rămâne amintirile unei vieți împărtășite cu cei dragi.
Miercuri, Felicia Govor a pornit pe ultimul drum.
În urma ei au rămas lacrimile celor care au iubit-o.
Și poate că, în cele din urmă, aceasta este cea mai sinceră mărturie a unei vieți care a însemnat ceva pentru ceilalți: atunci când un om pleacă, iar atât de mulți oameni vin să-l conducă, înseamnă că a lăsat ceva din sufletul său în sufletele lor.
Dumnezeu să o odihnească în pace și să-i facă parte de lumină și veșnică odihnă în Împărăția Sa!
Drum lin spre lumină, Felicia!
