Despărțirea este indisolubil legată de amintiri. Amploarea și implicațiile pe care le pot avea amintirile ca urmare a unei despărțiri depind de natura și intimitatea subiecților implicați în despărțire. De la un anacronic „la revedere” și până la un imperios „adio”, natura relațiilor anterioare despărțirii sunt multiple și diverse. Fără a fi strict delimitate, acestea putând fi interconectate, relațiile pot fi sociale, profesionale, familiale și de prietenie. Ordinea pe care am ales-o în enumerarea acestor relații nu este întâmplătoare. Cele mai puternice relații sunt cele familiale și de prietenie. Dacă acestea se întrepătrund atunci despărțirea este cea mai cruntă, iar amintirile se răsfrâng pe paleta emoțională de la duioșie la durere.
Despărțirile în cazul relațiilor profesionale apar atunci când se avansează sau se retrogradează din funcție și la schimbarea sau părăsirea locului de muncă. În acest caz se destramă doar relațiile bazate strict pe domeniul profesional. Mai rar se întâmplă acest lucru. De cele mai multe ori relațiilor profesionale li se suprapun relațiile sociale și, uneori, chiar relațiile de prietenie. Au și aceste despărțiri tristețea lor. Au amintirile lor, amintiri care însă nu pun greutate foarte mare asupra viitorului.
Implicațiile cele mai puternice asupra psihicului omului de rând sunt despărțirile din cadrul unei familii. Acestea pot apare accidental (nepotriviri, infidelități, lipsă de respect, constrângeri...) și cu cât sunt mai repede descoperite cu atât este mai ușor de trecut peste consecințele acestora. Aici aș atrage atenția asupra căsătoriților pentru că în cazul în care sunt copii la mijloc decizia, oricare ar fi ea, trebuie luată în favoarea acestora. Am spus „oricare ar fi ea” pentru că o despărțire ar putea să apară și în urma unui malpraxis parental.
Despărțirile din categoria celor familiale ce apar natural, prin deces, răspândesc cea mai mare durere dacă acestea apar între mamă-fiu sau tată-fiică. Asta nu înseamnă că celelalte despărțiri sunt mai ușoare sau că amintirile sunt mai puțin vii. Și durerea în urma despărțirilor dintre soți sau frați este imensă, chiar dacă de-a lungul timpului au fost disensiuni și controverse de scurtă sau de mai lungă durată.
Prietenia, în cazul în care aceasta există cu adevărat, este cea care, cu excepția relațiilor parentale, poate absorbi și multiplica înmiit oricare din relațiile prezentate anterior și în special cea dintre frați sau soți. Sunt cazuri destul de rare și atunci când apar nimic nu le poate impieta. Recent, unul dintre oamenii care și-au pus amprenta asupra ultimilor ani din viața mea, a trecut prin aceste momente grele în care s-a despărțit în mod natural de prietena și soția sa. Îi dedic acest editorial.
Opriți războaiele!
P.S. - Mircea, chiar dacă gândurile și ideile noastre nu s-au suprapus în ultimii 36 de ani, respectul meu pentru tine și familia ta nu a fost condiționat. Faptul că atunci când am avut nevoie mi-ai întins o mână de ajutor spune adevărul despre caracterul tău. Privește cu încredere spre viitor!
