Pedalăm zilnic în stânga și în dreapta, pe TV și la crâșmă, la muncă și în familie... pedalăm peste tot pe noțiunea de democrație. Dar ce e democrația? De ce nu putem mânca, dormi și relaxa fără democrație? Sigur nu știu răspunsuri universal valabile. Asta pentru că ce poate fi democratic pentru mine poate să fie antidemocratic pentru tine, cititorule. Și invers. Așa că am să mă limitez să traduc aici ce este democrația în politică. Aici regulile sunt mult mai clare și bine delimitate. Asta nu înseamnă că sunt și respectate în totalitate.
În politică democrația are trei principii de bază: separarea puterilor în stat, votul universal și suveranitatea națiunii. Aș prefera să le iau în ordine inversă pe fiecare dintre ele și vă veți da seama de ce. De menționat acel „și” dintre cele trei principii. Acel „și” înseamnă fără tăgadă că nu există democrație dacă una din cele trei legi de bază nu este respectată. Cu alte cuvinte puterea poporului (demos kratos din greacă) nu există dacă nu sunt întrunite toate cele trei aspecte.
Suveranitatea națiunii. La nivel mondial mai puțin de jumătate din țări se pot lăuda că sunt suverane. România este un stat suveran nu pentru că așa ne proclamăm, ci pentru că cele patru elemente care definesc suveranitatea sunt sfinte în țara noastră: teritoriu, populația, autoritatea și recunoașterea. Trei dintre elemente nu mai trebuiesc dezbătute. În ceea ce privește autoritatea trebuiesc făcute niște clarificări.
Apartenența noastră la Uniunea Europeană lasă impresia că autoritatea la noi în țară este știrbită. Nu este adevărat! Cele trei puteri ale statului sunt autoritare pe deciziile interne. Uniunea Europeană ne poate îndruma, nu obliga. E drept că tentațiile de a îi urma liniile directoare sunt adăpate și de recompensele (în special financiare) pe care le oferă, dar deciziile se iau strict în legislația (Parlamentul), justiția (instanțe) și execuția (Guvern și Instituția prezidențială) din România.
Votul universal. Aici merită să-i facem un scurt istoric. Primul vot universal (doar pentru bărbați) a avut loc la revoluția franceză din 1792. Mai târziu, din 1848, în Franța și Elveția s-a instituit votul universal (tot numai pentru bărbați) ca principiu de bază la alegeri. Prima țară care a acceptat votul universal pentru bărbați și femei a fost Noua Zeelandă în 1893. În România votul universal (doar pentru bărbați) a fost instituit în 1918. Abia în perioada comunistă, mai precis din 1948, femeile au avut drept de vot la noi în țară. Părerea mea este că votul universal în curând va fi restricționat, influența inteligenței artificiale asupra marii mase a populației va duce către acest fapt.
Separarea puterilor în stat. Am lăsat la urmă acest principiu deoarece cred că la noi în țară separarea puterilor în stat este doar declarativă. Sunt foarte multe cazuri în care se produc ingerințe neconstituționale între puterile legislative, juridice și de execuție, iar instituția care ar trebui să elimine aceste ingerințe s-a transformat într-o altă putere, o putere care pe lângă că este aservită intereselor proprii a devenit mai puternică decât puterile tradiționale.
De aici am putea trage concluzia că de fapt noi nu suntem un stat democratic. E prea mult spus. Suntem un stat democratic dar avem și noi metehnele noastre.
Opriți războaiele!
