De: ELISABETA VERESS – Editorialist – corespondent pe zona Maramureș la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA; Membră a UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI FILIALA ”ANTON DAVIDESCU” Satu Mare; Membru a ASOCIAȚIEI JURNALIȘTILOR ȘI SCRIITORILOR DE TURISM DIN ROMÂNIA; Membră a UNIUNII ARTIȘTILOR OLASTICI din România; Vicepreședintă a ASOCIAȚIEI ”DIAMANT DE MARAMUREȘ” – Cavnic, organizatoare a Taberei Internationale ”ELISABETA ART CAVNIC”;
VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI "PRESA CULTURALĂ" 
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
Există artiști care pictează pentru a fi priviți. Există alții care creează pentru a păstra vie memoria unui popor, iar Roshan Pradhan pare să aparțină celei de-a doua categorii.
ÎNTRE LUMI,
DINCOLO DE GRANIȚE
Din puținele informații prezentate în expoziția ”Between Worlds”, putem intui un traseu artistic construit în peste două decenii și jumătate de muncă, disciplină și, foarte probabil, de numeroase sacrificii personale. În spatele fiecărei expoziții internaționale se află ani de studiu, nesiguranță financiară, căutări și renunțări.
În această ipostază, un artist își asumă misiunea de a conserva patrimoniul cultural al Nepalului, într-un limbaj contemporan, un om care acceptă inevitabil riscul de a nu fi înțeles nici de tradiționaliști, nici de adepții radicali ai modernității. Tocmai această poziție intermediară – între trecut și viitor, între spiritualitate și expresia contemporană – conferă autenticitate demersului său.
Prezența lui Roshan Pradhan la Muzeul de Artă din Satu Mare este mai mult decât o simplă etapă din calendarul unei expoziții itinerante
Ea reprezintă o recunoaștere a faptului că și un oraș aflat departe de marile capitale culturale poate deveni un spațiu de dialog artistic internațional. Într-o perioadă în care atenția publicului este captată de conflicte, crize economice și polarizare politică, arta reușește să propună o altă formă de comunicare: una în care simbolurile, culorile și memoria culturală devin un limbaj universal.
Stilul lui Pradhan este descris ca o reinterpretare contemporană a tradiției Thangka
Nu este vorba despre o simplă reproducere a unor motive istorice, ci despre transformarea lor într-un discurs actual. Această alegere este importantă, pentru că o cultură care repetă mecanic trecutul riscă să devină muzeu, o cultură care își uită trecutul riscă să-și piardă identitatea.
Artistul încearcă să găsească echilibrul dintre aceste două extreme
Tema expoziției – Between Worlds – pare să depășească simpla referire la două epoci artistice. Ea poate fi citită și ca o metaforă a lumii contemporane: între Est și Vest, între tradiție și globalizare, între identitatea națională și cultura universală. În acest sens, lucrările nu aparțin doar Nepalului, ele vorbesc despre fiecare comunitate care încearcă să-și păstreze rădăcinile fără a refuza dialogul cu prezentul.
Din perspectiva contextului politic internațional, o asemenea expoziție capătă o valoare aparte …
într-o lume marcată de războaie, tensiuni diplomatice și competiții geopolitice, schimburile culturale rămân printre puținele forme de apropiere care nu presupun confruntare.
Arta nu negociază tratate și nu rezolvă conflicte, însă poate cultiva ceea ce diplomația numește soft power: încrederea, curiozitatea și respectul reciproc dintre societăți.
Ar fi însă o exagerare să atribuim unei expoziții puterea de a schimba raporturile internaționale
Rolul ei este mai subtil. Ea amintește că, dincolo de diferențele politice, oamenii împărtășesc aceleași întrebări despre identitate, memorie, familie și apartenență.
În fața unei picturi, granițele devin mai puțin importante decât emoția pe care aceasta o transmite, iar pentru Satu Mare, găzduirea unui artist de asemenea calibru înseamnă deschidere și maturitate culturală, înseamnă că publicul local are acces la un dialog cu o tradiție artistică rar întâlnită în România și că instituțiile muzeale își asumă rolul de punți între culturi.
Nu în cele din urmă, astfel de evenimente contribuie la prestigiul orașului și demonstrează că periferia geografică, nu exclude centralitatea culturală, și poate că adevăratul câștig al expoziției nu constă doar în frumusețea lucrărilor, ci în invitația discretă adresată fiecărui vizitator: aceea de a privi dincolo de propriile granițe culturale și de a înțelege, că patrimoniul unei națiuni poate deveni patrimoniul spiritual al întregii umanități.
În vremuri în care lumea pare tot mai fragmentată, un artist care construiește punți între lumi oferă mai mult decât artă … oferă speranța că dialogul și cultura pot continua acolo unde politica întâmpină limite.
