Draga mea mamă, să mă ierți dacă nu am fost un copil perfect, dar tu ai fost o mamă exemplară cum greu se poate egala! Cuvântul perfect e mic pentru persoana ta!

    Am scris acest material și îl pun în paginile Gazetei de Nord-Vest nu pentru a ieși în evidență, ci pentru a-mi lua rămas bun de la scumpa mea mamă. Am ales să fac asta aici pentru că asta este meseria pe care o am în ultimii 18 ani.

    Sincer, în 19 septembrie am primit o veste pe care nu mă așteptam să o primesc, nici atunci, nici vreodată și mai ales nu așa. Nu m-am gândit niciodată la aceste momente, nu pentru că sunt aerian sau naiv, ci pentru că eu de tânăr am fost bolnav și am tot  avut probleme de sănătate și m-am gândit, probabil din egoism, că nu o să am această povară de a-mi îngropa vreun părinte, ci o să le-o dau lor. Sigur că din acest punct de vedere  am fost o povară greu de suportat pentru părinții mei. Nu vorbesc   despre problemele mele niciodată și  poate puțină lume știe că am avut de-a lungul vieții mele o “listă“ extrem de lungă de probleme de sănătate nu uşor de suportat pentru un părinte. 
    Pentru asta, mamă dragă și scumpă, te rog să mă ierți. Dar, în afară de asta, am încercat să mă ridic cât  de cât la așteptările părinților mei.
    Ce pot să vă scriu despre mama mea? A fost o mamă iubitoare, harnică, devotată,  grijulie, atentă, înțeleaptă, înțelegătoare, a fost mai mult decât probabil am meritat! O femeie frumoasă, siluetă, elegantă, cochetă, care făcea zilnic multă mișcare, credincioasă, așa a și murit cu cartea de rugăciune în mână, atentă la tot ce făcea, echilibrată și o gospodină desăvârșită! A avut mereu grijă de mine, de educația mea, de stilul meu de viață, de creșterea mea, de hrana mea, de mine în toate planurile! Mi-a oferit o dragoste adevărată și necondiționată. Mi-a fost mamă, soră, prietenă, a fost tot universul vieții mele. A fost inima familiei noastre și a știut să țină mereu echilibrul în familie! Sper ca și de acum înainte să ai grijă de noi așa cum ai avut mereu!
    S-a comportat cu soția mea exact ca și cum s-a comportat cu mine, a iubit-o ca pe fata ei. Iar Mariana a respectat-o și a iubit-o la fel ca și cum o fată își iubește mama, poate chiar mai mult. Pe copiii mei, să nu mai zic. I-a îngrijit din prima zi a lor și până în ultima zi a ei! Raul îi zicea Buni și Rareș Buniți! Nu plecau niciodată de la ea fără să o pupe și să îi spună Te iubesc, eu mai mult, eu și mai mult!
    Doamne, mami, dacă ai ști cât suferă Raul și Rareș, cât plâng, nu știu de ce bunul Dumnezeu ne-a lăsat să trăim cu atâta suferință.  Nu ai putut să te ții de promisiunea făcută lui Raul, aceea de a merge cu el la București, la anul, când merge la facultate, să îl îngrijești așa cum ai făcut de când s-a născut!  Iar lui Rareș, drumul zilnic de la noi de acasă, la casa ta, o să îi lipsească enorm și vorba Te iubesc Buniţi, eu cel mai mult!
                   În inima tatălui meu a lăsat un  gol imens așa cum a lăsat în locul tuturor  celor  care  au   cunoscut-o.
    Acum, drumul meu zilnic de la  birou înspre casă nu se va îndrepta spre casa ei, ci spre locul ei de veci. Greu moment, grea povară, pe care o voi purta cât voi trăi!
    Multe trebuia să mai facem împreună, multe planuri am avut și pentru săptămâna asta, pentru luna asta, pentru anul viitor și toate acestea s-au stins!
    S-a oprit totul în loc, iar acum trebuie să îmi iau miercuri rămas bun. Miercuri o să o pot strânge în brațe, să o pup și să îi spun pentru ultima dată “Te iubesc, mami”, de joi o să merg zilnic pe strada Amaţiului. În 19 noiembrie nu o să mai merg la mami să îi spun La mulți ani!, de Crăciun o să o colind la cimitir, Doamne, grea povară!
    Cei care o să citiți aceste rânduri, să știți un lucru: o casă fără părinți nu are nicio valoare, poate să fie castel, că nu are nici valoarea unui cort rupt când  nu mai are în ea persoanele care contează.
    Mami, dacă îmi ziceai vineri când am plecat de la tine că nu o să te mai vedem  niciodată …

    Scumpa mea măicuță, să îți dea bunul Dumnezeu odihnă veșnică, să te ierte și să te odihnească în liniște și pace!
    Te rog să mă ierți pentru tot ce ți-am greșit, pentru tot ce nu am făcut, te rog să ții cont că te iubesc nespus!
    Vă anunț pe toți cei care doriți  să  vă  luați rămas bun de la Felicia, sora, mătușa, verișoara, prietena, vecina voastră și, cel mai important pentru mine, mama mea, și să fiți alături de noi, marți de la ora 18:00 va avea loc priveghiul, iar înmormântarea va avea loc miercuri, de la ora 13:00, ambele în Satu Mare, la cimitirul ortodox de pe strada Amațiului.
Răzvan Govor