De: VALERIU IOAN - SENIOR EDITOR LA VERTICALI PENTRU ROMÂNIA; VICEPREȘEDINTE AL UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA – FILIALA ”ANTON DAVIDESCU” SATU MARE;
VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL
PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI
"PRESA CULTURALĂ"
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
A vorbi despre boală, suferință și moarte reprezintă și acum cea mai mare provocare a lumii contemporane. Dincolo de tehnologia avansată și de confortul cotidian în care ne-am obișnuit să trăim, pentru care muncim de dimineață până seara, gândul unei plecări iminente spre o realitate veșnică - necunoscută ne trasează dungi de groază pe suflet.
Până suntem sănătoși, în prosperitate, totul merge bine ... ne simțim ”stăpânii inelelor”. Problemele vin din clipa în care necazurile încep să bată la ușă și, ... ori ne îmbolnăvim grav, ori așteptăm un iminent deces a unei persoane dragi, ori riscăm să ne pierdem serviciul ...etc., momente în care ne încolțește criza existențială. Ne vin în minte întrebări de genul: ce-am făcut ca să merit o așa suferință și pe cine am omorât ca să sufăr în acest hal ...etc. ?
Ce e de făcut pentru a ieși învingători din astfel de crize?
În acest an, 2026 d.Hr. se împlinesc 800 de ani de la trecerea la Domnul a unei mari personalități a culturii și spiritualității europene, San Francesco d’Assisi - ”sărăcuțul lui Cristos”, care din timpul vieții a primit stigmatele și suferințele Mântuitorului de pe Cruce. Iubitor de Dumnezeu, și de aproapele, el a revoluționat gândirea și trăirea vieții creștine, prin îmbrățișarea sărăciei, curăției și ascultării perfecte, a suferinței și morții, după modelul lui Hristos cel Răstignit.
ÎN CERURI PRINTRE SERAFIMI
(Domenico Bruschi Transit Saint Francis - Chapel Cover
https://franciscangallery.blogspot.com/2024/10/TransitoDomenicoBurschi.html?m=1)
Scurtă biografie
Francisc,
fiul lui Pietro di Bernardone, un negustor bogat de stofe, și al Doamnei Pica s-a născut la Assisi, în Umbria (Italia), în jurul anilor 1181–1182. Având o tinerețe veselă și risipitoare visa gloria cavalerească și petrecerile îl aveau adesea în frunte. (https://ofmconv.ro/frate-soare-aplicatia-sfantului-francisc-de-assisi/)
Drum schimbat prin suferință
Luat prizonier în războiul dintre Assisi și Perugia din anul 1202, el a trecut printr-o boală lungă. În anii care au urmat, s-a întâlnit pe drum cu un lepros — pe care l-a îmbrățișat biruindu-și dezgustul — și rugându-se în bisericuța dărăpănată ”San Damiano” și-a schimbat ideile și inima cu totul, pentru că, acolo auzind chemarea: „Francisc, repară casa Mea, care, precum vezi, se năruie", a luat-o mai întâi în literă, cărând pietre; pentru ca mai târziu să înțeleagă că era vorba de reconstruirea Bisericii vii a lui Hristos.
Renunțând public la moștenire, în fața episcopului, Francisc și-a dat tatălui înapoi până și hainele, în Piața din Assisi, logodindu-se cu „Doamna Sărăcie"
(GIOTTO - Legend of St. Francis - Renunciation of Wordly Goods
https://www.wga.hu/html_m/g/giotto/assisi/upper/legend/index.html)
Astfel, sărăcuțul Francisc trăia din muncă și milostenie, îngrijea leproși, repara biserici și vestea pacea.
Curând i s-au alăturat primii tovarăși, iar în anul 1209, având 12 frați, a primit de la Papa Inocențiu al III-lea încuviințarea orală a modului lor de viață, astfel născându-se Ordinul Fraților Minori — „frații cei mici".
”Fratele Francisc dorea ca frații să nu stăpânească nimic, să lucreze cu mâinile, să vestească Evanghelia cu blândețe și să vadă în fiecare făptură — soare, apă, păsări, lup — un frate și o soră” …
(Sursă: https://ofmconv.ro/frate-soare-aplicatia-sfantului-francisc-de-assisi/)
A rămas în istorie călătoria în Egipt,
din anul 1219, unde, în plină cruciadă, a trecut neînarmat liniile de luptă, a vorbit cu sultanul al-Kamil, o întâlnire care a rămas peste vremuri un simbol al dialogului pașnic, dar și anul 1223, când la Greccio, a alcătuit prima iesle vie de Crăciun.
Sfintele stigmate
În capitolul XIII al lucrării ”Legenda Maior” (Bibliografia amplă), Sf. Bonaventura prezintă un eveniment marcant din viața Sfântului Francisc, când:
”cu doi ani mai înainte de a-și da sufletul lui Dumnezeu, după multe și variate oboseli, Providența l-a tras deoparte și l-a condus pe un munte înalt, denumit muntele Verna.”
(Sursă: https://ofmconv.ro/frate-soare-aplicatia-sfantului-francisc-de-assisi/)
După ce s-a rugat cu multă devoțiune, a luat de la altar cartea sfântă a Evangheliilor și a pus să fie deschisă de piosul și sfântul său tovarăș în numele Sfintei Treimi, Astfel că deschizând cartea de trei ori, totdeauna a dat peste Patima Domnului, înțelegând că, așa cum îl imitase pe Cristos în faptele vieții sale, tot astfel trebuie să fie conform cu el în suferințele și durerile patimii, înainte de a trece din această lume.
”Ardoarea serafică a dorinței, deci, îl răpea în Dumnezeu și un sentiment gingaș de compătimire îl transforma în acela care a voit, din exces de caritate, să fie răstignit
(GIOTTO - Legend of St Francis 19 Stigmatization of St. Francis
https://www.wga.hu/html_m/g/giotto/assisi/upper/legend/index.html)
Într-o dimineață, în preajma sărbătorii înălțării Sfintei Cruci, în timp ce se ruga pe coasta muntelui, a văzut o figură ca a unui serafim cu șase aripi, pe cât de luminoase, tot pe atât de înflăcărate, coborând din înălțimile cerului: acesta, cu un zbor iute, planând în aer, a ajuns în apropierea omului lui Dumnezeu și atunci apăru între aripile sale efigia unui om răstignit, care avea mâinile și picioarele întinse și țintuite pe cruce.
Două aripi se înălțau deasupra capului său, două erau întinse pentru zbor și două acopereau tot trupul. La acea priveliște, s-a mirat foarte tare, în timp ce bucuria și tristețea îi inundau inima. Simțea o bucurie pentru atitudinea amabilă cu care se vedea privit de Cristos sub figura Serafimului. Dar faptul de a-l vedea țintuit pe Cruce îl străpungea în inimă cu sabia dureroasă a compătimirii.” (Legenda Maior, cap. XIII)
Moartea
”Francisc, de acum răstignit, în trup și în spirit, pe Cruce cu Cristos, nu numai că ardea de dragoste serafică pentru Dumnezeu, dar simțea însăși setea de Cristos cel răstignit pentru mântuirea oamenilor.” (Legenda Maior, cap. XIV)
Cu toate că nu putea să meargă din cauza cuielor care ieșeau afară din picioare, era purtat, împrejur prin orașe și sate, cu trupul pe jumătate mort, Francisc îi însuflețea pe toți ceilalți să poarte Crucea lui Cristos, spunând fraților: „Să începem fraților a-l sluji pe Domnul Dumnezeul nostru, pentru că până acum am pus la cale puțin”.
”Din cauza diferitelor, insistentelor, neîntreruptelor infirmități, era redus la stadiul
că de acum carnea era consumată și rămânea aproape numai pielea lipită de oase”
(Legenda Maior, cap. XIV)
Oricât de sfâșietoare erau durerile, Francisc nu se plângea de aceste chinuri, și nu le numea suferințe, ci surioare.
Martor al acestor dureri sfâșietoare, un frate i-a spus: „Frățioare, roagă-l pe Domnul să te trateze un pic mai bine, pentru că pare că face să apese mâna sa asupra ta mai mult decât trebuie.” La aceste cuvinte, Francisc a exclamat:
„Dacă nu ți-aș cunoaște sinceritatea și simplitatea, din acest moment, eu aș urî tovărășia ta pentru că ai îndrăznit să socoți că pot fi discutate judecățile lui Dumnezeu asupra mea”.
”Apropiindu-se momentul trecerii sale, a pus să fie chemați în jurul său toți frații mănăstirii și consolându-i de moartea sa cu expresii mângâietoare, i-a îndemnat cu afecțiune părintească, la dragostea lui Dumnezeu.
În timp ce toți frații stăteau în jurul său, și-a întins mâinile asupra lor, încrucișându-și brațele în formă de Cruce (pentru că totdeauna iubise acest semn) și i-a binecuvântat pe toți frații prezenți și absenți, în puterea și în numele Răstignitului.
„Fiți statornici toți, o, fiilor, în teama de Domnul și să perseverați totdeauna în ea! Și pentru că e gata să vină ispita și necazul, fericiți cei care vor persevera pe drumul început! În ceea ce mă privește, mă grăbesc către Dumnezeu și vă încredințez pe toți Harului său”.
După ce a terminat această dulce înștiințare, omul prea scump al lui Dumnezeu a poruncit să i se aducă Cartea Evangheliilor și a cerut să i se citească pasajul din Sfântul Ioan care începe: „Înainte de sărbătoarea Paștilor”... Apoi, el, așa cum a putut, a izbucnit în rostirea psalmului: „Cu glasul meu strig către Domnul; cu glasul meu îl rog pe Domnul” și l-a recitat până la versetul final: „Mă așteaptă cei drepți, pentru momentul în care îmi vei da răsplata”.
(GIOTTO - Legend of St Francis 20 Death and Ascension of St Francis
https://www.wga.hu/html_m/g/giotto/assisi/upper/legend/index.html)
Când, în sfârșit, s-au împlinit în el toate misterele, acel prea sfânt suflet, dezlegat de trup, a fost cufundat în abisul luminii divine și omul fericit a adormit în Domnul.
CONCLUZII LA ANIVERSARIUL UNEI TRECERI
Am revenit în realitatea celui de-al treilea deceniu din Mileniul III, cu luminile și umbrele aferente, răsărindu-ne în ochii spiritului potențiale frământări. Ne temem de durerea morții, sau de iminenta ei venire? Care ar fi rețeta și măsura perfecțiunii evanghelice, la care ne cheamă Mântuitorul? Mai poate viața și lumina lăsată de oamenii iubitori de Dumnezeu: Francisc de Assisi, Anton de Padova, Cuvioasa Parascheva, Arsenie Boca, Paisie Aghioritul, etc., să ne conducă la răspunsuri și să călăuzească poporul creștin spre EL?
Cu siguranță, DA! Pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni păcătoși, dar care se lasă în voia LUI, și-i duc Lumina acolo unde este întuneric, devenind ei înșiși lumini.
Sfântul Francisc, cel care a iubit-o cu toată ființa pe Domnița Sărăcie, s-a deșertat de tot ce avea, la primit în mod perfect pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, identificându-se cu Cel Răstignit până la moarte.
Era seara zilei de 3 octombrie 1226, iar el, Francesco avea 45 de ani, și un loc asigurat în Împărăția Fericită a lui Dumnezeu.
SFINTE FRANCISC ROAGĂ-TE PENTRU NOI!
BIBLIOGRAFIE:
- THOMAS DE CELANO - Viața Sfântului Francisc de Assisi: operele Fericitului Toma de Celano / fericitul Toma de Celano; pref.: pr. conf. univ. dr. Ştefan Acatrinei; trad.: Ștefan Acatrinei, Mirela Costruț. - Roman: Editura Serafica, 2012- 6 vol. ISBN 978-606-8092-54-6
- Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane / coord., pref., trad., ed.: preot Acatrinei Ştefan - OFMConv ; intr.: Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano ; cuvânt înainte.: Marini Alfonso ; trad.: Ficău Andrei, Goşman Albert. - Roman : Serafica, 2015
SPONSORII EDIȚIEI:
