Incisivul Castor s-a lăudat în primăvară că vrea să devină mare pacificator. Atunci s-a lăudat prosteşte că doreşte să fie mai activ pe plan naţional, dar şi pe plan internaţional, având programate deja vizite în Taiwan şi Africa. Însă, la fel ca şi de alte dăţi, a fost vorba de o nouă minciună ticluită de o minte afectată şi de o fire complexată. Astfel, în loc să devină pacificator pe alte continente, Castorul a devenit războinic cu ieşiri demente. Castorel cel tembel s-a luat de toţi cunoscuţii şi necunoscuţii, reprofilându-se într-un denunţător cu apucături de delator. Cu noroi pe toţi i-a împroşcat, fără să-şi dea seama că până la urmă tot el se va face de rahat, demonstrând ţării că e un mare ratat. Bieţii africani suspină cu jale la gândul că au fost abandonaţi de acest individ cu apucături anormale. Încă îl mai aşteaptă pe dinţosul Castor, fiind extrem de curioşi cum arată un rozător european cu caracter atât de miciman. Acelaşi Castor miciman a fost îndelung aşteptat şi în Taiwan. Însă au fost nevoiţi să se resemneze, dându-şi seama că dinţosul Castor a vrut doar să braveze. Şi-au dat cu toţii seama că un asemenea delator răzbunător nu avea cum să devină un pacificator. Astfel, amărâtul Castorică a devenit cunoscut şi în străinătate cu ale sale fapte necugetate. Noroc că americanii nu au intervenit împotriva acestui rozător, că era vai de mama lor. Dacă era după Castorel cel nebunel, cu toţii ajungeau puşcăriaşi cu dietă de arpacaş.
