Viaţa tinde să-mi dea încă o dată dreptate: PSD se pregăteşte să-şi anunţe propriul candidat la Preşedinţia României, pentru alegerile din decembrie 2014. Am spus-o încă de anul trecut, când Victor Ponta defila braţ la braţ cu Crin Antonescu şi-l numea „prietenul meu”: PSD nu va accepta niciodată să nu aibă candidat propriu la cea mai înaltă funcţie în stat. Raţiunea spune că un partid de 40% nu poate ceda Palatul Cotroceni unui partid de 18%. Chiar dacă liderii PSD ar vrea să-l susţină la Preşedinţie pe cel al PNL, maşinăria de partid social-democrată îi va obliga să intre în alegeri cu un candidat propriu. Dar fiţi siguri că nici liderii PSD n-au intenţionat vreodată, cu adevărat, să-l susţină pe Antonescu! Totul a fost un joc politic, iar orice joc politic are un început şi un sfârşit, iar pe parcurs multe surprize. Formal, schisma a fost generată de sensibilul subiect Roşia Montană. În realitate, aurul Apusenilor a constituit doar pretextul. Dacă nu era Roşia Montană, ar fi fost altceva. Dar discuţia din jurul celui mai mare zăcământ de metale preţioase din Europa a fost prilejul ideal pentru un divorţ politic previzibil. Aurul de la Roşia Montană are o influenţă magică în rândul electoratului. Exploatarea sau neexploatarea lui, cu sau fără cianuri, provoacă o emoţie teribilă, care se poate transforma într-un uragan politic. În acest iureş, unii politicieni vor fi zdrobiţi, alţii vor creşte spectaculos. Roşia Montană va mişca multe procente în sus şi în jos. Înseşi alegerile de anul viitor – cele europarlamentare, dar mai ales cele prezidenţiale – vor fi influenţate decisiv de felul în care politicienii se vor raporta la Roşia Montană. Efectele încep deja să se vadă. În doar două săptămâni, blestemul aurului i-a întors pe vechii aliaţi unii împotriva altora, i-a transformat pe „prietenii politici” în „colegi de serviciu public”. Întrebat, luni, cine este candidatul PSD la Preşedintie, Victor Ponta a spus: “Până alaltăieri v-aş fi spus fără niciun fel de emoţie: Crin Antonescu. Dar am văzut că nu mai vrea să fie candidatul USL. Poate că se răzgândeşte. (…) Eu cred că nu se pregăteşte de campanie electorală. Să te pregăteşti de campanie electorală spunând că nu ai sprijinul PSD, nu mi se pare cea mai înţeleaptă strategie. Să spună că nu vrea, şi nu îl mai susţinem. Mergem la PSD şi vedem pe cine susţinem. Noi am decis o dată să-l susţinem pe Crin Antonescu, dar dacă nu vrea, cu forţa nu se poate”.
Crin Antonescu a săpat şi mai tare la tranşeul despărţirii: „Dacă eu, în 2014, sunt în situaţia unui fel de obiect, de păpuşă, pe care – dacă vrea – îl pune PSD, dacă nu, nu, atunci nici nu mai candidez. (…)Crin Antonescu a depistat, în sfârşit, şi canalul prin care tabăra lui Ponta l-a hărţuit permanent: Sebastian Ghiţă, patronul postului România TV. Întrebat dacă, în situaţia că USL se va rupe, Victor Ponta va trebui să-şi dea demisia din funcţia de prim-ministru, pe care a obţinut-o şi datorită susţinerii PNL, Antonescu a răsucit cuţitul în rană: “Sigur că da”. Ofensiva lui Crin Antonescu (preşedintele Senatului, omul numărul 2 în stat) a primit o replică dură din partea lui Valeriu Zgonea (preşedintele Camerei Deputaţilor, omul numărul 3 în stat): „Dacă vrei să ai susţinere, nu trebuie să ai doar susţinerea conducerii, trebuie să ai susţinerea acelor sute de mii de furnici care sunt în PSD şi care îşi doresc cu ardoare să aibă un candidat al lor la Preşedinţie, pentru anul viitor. Declaraţii de acest gen nu fac decât să irite baza partidului. Eu cred că şi cei peste 1.200 de primari PSD, 22 de preşedinţi de Consilii Judeţene contează în ecuaţia votului pentru anul viitor”. Aici e cheia jocului! Zgonea i-a arătat lui Antonescu, de fapt, ce va urma. E o strategie pe care liderul PNL, abandonat de PSD, nu prea are cum să o combată. Singura sa şansă – mică, mare, cât o fi – este să iasă la luptă, încercând să-şi croiască drum spre Preşedinţie de unul singur. Probabil, într-o bătălie în care principal adversar îi va fi “prietenul” de ieri, “colegul de serviciu public” de azi: Victor Ponta. Atenţie, însă: arbitrii acestei inevitabile bătălii nu vor fi nici Traian Băsescu, nici America sau Europa, ci aurul şi cianurile de la Roşia Montană!
Grigore Cartianu