Bolnavii cronici, care ar trebui să se trateze în ambulatoriile spitalelor sau la medicii de familie, sufocă spitalele de urgenţă. Aşa se face că din cauza miilor de pacienţi cu boli cronice, care au ajuns în această situaţie din cauza netratării la timp a afecţiunilor, spitalele din judeţ se transformă încet, dar sigur, în adevărate centre sociale supraaglomerate. Toate acestea în detrimentul unei bune desfăşurări a actului medical în direcţia cazurilor reale, adică a acelei categorii de bolnavi a căror tratare nu se poate face în alte circumstanţe. Totuşi, Ministerul Sănătăţii revine cu unul nou-nouţ privind pachetele de servicii de sănătate de care ar urma să beneficieze românii. Conform drafturilor de proiect, vom avea dreptul la un număr limitat de consultaţii gratuite, iar în cazul a peste 300 de boli internările vor fi interzise.
Cronicii, interzişi în spitale
În această lună, Ministerul Sănătăţii a lansat în dezbatere publică proiectul privind reformarea sistemului sanitar prin delimitarea clară a pachetelor de servicii medicale de care pot beneficia românii. Cele mai importante modificări apar în ceea ce priveşte serviciile medicale în spitale, cărora li se recomandă să nu mai interneze pacienţi pentru orice fel de boală. Peste 300 de boli sunt enumerate într-o listă de diagnostice pentru care Ministerul Sănătăţii vrea să reducă gradual internările, printre acestea numărându-se afecţiuni uşoare, precum otite, rinite, dureri de cap etc., despre care se consideră că pot fi tratate şi acasă. Lista neagră cuprinde însă şi boli precum cardiomiopatii ischemice şi boli valvulare, astm, hepatita sau pancreatita alcoolică, hepatitele virale tip B şi C fără complicaţii, bronşitele sau gastroenteritele, afecţiuni frecvente în prezent printre bolnavii spitalizaţi.
Trataţi în ambulatorii
Cele mai multe servicii medicale incluse în pachetul de bază vor fi oferite de policlinici. Şi aici însă numărul consultaţiilor gratuite va fi limitat, în funcţie de gravitatea diagnosticului: 4 consultaţii pe an pentru hipertensiune, diabet cronic, chisturi ovariene, accidente vasculare cerebrale, alergii sau afecţiuni dermatologice, spre exemplu, doar pentru persoanele care au suferit intervenţii chirurgicale pentru boli cardiovasculare fiind prevăzute 5 consultaţii anual. Pentru bolnavii de cancer, pachetul de bază prevede o consultaţie la două luni într-o policlinică, tratamentele şi investigaţiile necesare fiind oferite prin intermediul spitalizărilor de zi. În ceea ce priveşte analizele, pachetul prevede 82 de analize şi proceduri efectuate în policlinici.
Un sistem sufocat
Cel puţin 10% din pacienţii internaţi la Spitalul Judeţean Satu Mare reprezintă cazuri sociale, adică bolnavi care provin din rândul persoanelor defavorizate, fie că vorbim de oameni fără adăpost, asistaţi social sau pensionari cu venituri mici. Situaţia este mult mai gravă la Spitalul de Boli Contagioase, acolo unde numărul cazurilor sociale este de peste 30%, în special pe timp de iarnă, atunci când pacienţii proveniţi din rândurile persoanelor defavorizate umplu până la refuz capacitatea unităţii spitaliceşti. Acest lucru înseamnă pe lângă bani în plus de la buget, şi aglomerarea unităţilor spitaliceşti. Asta în condiţiile în care această categorie aparte de pacienţi, din care cei mai mulţi sunt bolnavi cronici, ar putea fi trataţi în spitale-cămin sau clinici post-cură.
De unde încep problemele…
Conform celor declarate de academicianul dr. Virgil Enătescu, există foarte multe cazuri de persoane în care medicul nu le pune diagnosticul corect, fiind îndrumaţi către alte specialităţi, ceea ce face ca pe de o parte pacientul să nu fie tratat corespunzător, boala devenind cronică, iar pe de altă parte spitalele să devină supraaglomerate. “Ar trebui să se aloce bani mai mulţi pentru sănătate, la fel ca şi în ţările avansate, acolo unde economia sanitară ocupă un rol foarte important în sistem, iar fiecare scurgere de fonduri este oprită imediat. La noi are loc o risipă inconştientă de bani, din cauza netratării corepunzătoare a bolnavilor. La noi aceştia nu sunt îndrumaţi spre specialităţile de care aparţin cazurile. De exemplu, depresia este cea mai răspândită boală în România, afectând peste 80% din populaţie. Din acest total, 50% din cazuri nu sunt recunoscute la timp, sau chiar niciodată. Mai mult, din cele 50% din cazurile recunoscute, majoritatea nu sunt tratate corespunzător. Astfel ajungem la o proporţie de doar 25% din bolnavi să fie trataţi cât de cât, şi doar 12,5% să fie trataţi de specialişti. Deci, doar unul din opt pacienţi sunt trataţi corespunzător. Ceilalţi vor ocupa nejustificat paturi în spitale, fără niciun rezultat, atâta timp cât sunt trataţi necorespunzător. Asta deoarece depresia netratată la timp duce la infract, hipertensiune, ulcer, reumatism sau diabet. De altfel, să ştiţi că 90% din cazurile enumerate mai sus provin din netratarea corespunzătoare a depresiei. Deci vă daţi seama de unde încep problemele. Mai apoi există şi acele cazuri sociale pentru care s-ar putea înfiinţa în orice moment spitale-cămin, spitale-cămin sau tratament la domiciliu. Este nevoie de o departajare clară între cel care posedă asigurare de sănătate şi cel care are ajutor social. Atâta timp cât acest lucru nu se va pune în practică, toţi bolnavii cronici şi cazurile sociale vor sufoca sistemul sanitar”, a rezumat dr.Virgil Enătescu. Concluzia: spitalele sunt aglomerate pentru că sistemul de recuperare nu există. În mod normal, pacienţii trataţi în spitale ar trebui să treacă în centre de recuperare ( în prezent sunt numai 2 centre de recuperare, la Iaşi şi Cluj – n.red.) rămân în clinică ridicând costurile spitalului.
Ciprian Bâtea
