În Constituţia României există două articole referitoare la imunitate. Unul la imunitatea parlamentară, celălalt la imunitatea prezidenţială. În primul caz, articolul 72, alineatul 1 prevede că deputaţii şi senatorii pot fi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului; dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Articolul 84, alineatul 2 precizează că Preşedintele României se bucură de imunitate iar prevederile articolului 72, alineatul 1 se aplică în mod corespunzător. Aceasta înseamnă că preşedintelui i se aplică acelaşi regim ca şi parlamentarilor. Adică poate fi urmărit sau trimis în judecată pentru fapte ce nu au legătură cu opiniile politice exprimate în executarea mandatului.
În pofida a ceea ce stipulează Constituţia, Traian Băsescu este singurul politician şi singurul înalt demnitar în funcţie care beneficiază de protecţie penală pentru faptele săvârşite în timpul mandatului dar nu şi pentru cele comise înainte de a fi preşedinte. Este de asemenea de mare importanţă sublinierea faptului că protecţia penală a actualului preşedinte al României a fost dată de procuror, nefiind stabilită de Constituţie sau o instanţă de judecată.
Daniel Morar, fostul şef al DNA, şi Codruţa Kovesi, actualul şef al DNA, i-au acordat protecţie penală lui Traian Băsescu, interpretând dispoziţiile Constituţiei într-o manieră partizană, rămasă persistentă. Chiar şi un profan în domeniu îşi dă seama cu uşurinţă că, în mod normal, asupra unei chestiuni atât de complexe s-ar fi cuvenit să existe măcar o decizie judecătorească sau, eventual, o opinie a Curţii Constituţionale.
În loc de concluzii reamintim punctul de vedere al regretatului profesor Antonie Iorgovan, cunoscut ca “părintele Constituţiei”, conform căruia pentru faptele care nu au legături cu misiunile şi prerogativele funcţiei de Preşedinte al României, persoana care deţine acest mandat va răspunde ca orice cetăţean, în condiţiile dreptului comun. Se dovedeşte însă că în accepţiunea lui Traian Băsescu principiul egalităţii în drepturi şi a respectării Constituţiei reprezintă tot o urare, nicidecum o promisiune fermă.