În timp ce toată lumea vorbeşte de ofiţeri mai mult sau mai puţin acoperiţi, descoperiţi sau răspopiţi, al nostru Castorel, individul pătat cu cele mai frecvente 99 de pete gălbui şi maronii, are şi el o poveste interesantă. Pe vremea când tocmai o terminase cu servitul pe la terase şi intrase mare tartor prin organele de represiune comunistă, adică înainte de 1989, omul a cochetat cu Securitatea. Doar că la cât de nebun, alcoolist şi de pidosnic s-a dovedit a fi, omul s-a ales numai cu un dosar, fiind transformat într-un umil informator. Apoi, după 1989 şi-a încercat din nou norocul să intre în rândurile james bond-ilor mioritici, dar aceştia i-au dat din nou cu flit. Ca să se răzbune după atâţia ani în care a fost refuzat mai ceva ca şi un retardat, Castorel a început să se simtă lucrat pe la spate, cum îi place lui mai mult, de băieţii din servicii. S-a flatat şi flatulat, dându-se mare urmărit de rahat. A spus că tocmai mai marii serviciilor i-au pus gând rău, când colo natura s-a dovedit a fi destul de zgârcită cu el. Iată cum alţii în timp ce se dezbracă de haina militară acoperită şi descoperită, al nostru Castorel mereu a încercat să o îmbrace, încă de când a ieşit din găoace. În bătaie de joc, unii băieţi cu ochi albaştri s-au gândit să îi dea ceva aparatură mai veche şi ponosită cu care Castorel să stea de veghe la casa părintească şi să o supravegheze pe mă-sa. Că la cât de ordinar este, pentru o astfel de şansă ar fi în stare să îşi vândă tot ce are mai sfânt. Iar numele de cod…”zero barat”. Castorel…recepţie…ce mai face mă-ta?!
More