Nu spunem o noutate afirmând că o Scoţie independentă ar fi reprezentat inevitabil o subminare a spiritului european. După cum se ştie, scoţienii au votat “NU”, adică au optat clar pentru rămânerea ţării în Regatul Unit al Marii Britanii, descurajându-i în mod evident pe adepţii autonomiei.
Scoţia reprezintă 8,3% din populaţia Marii Britanii, o treime din suprafaţa ei şi 9,2% din PIB. Un vot favorabil independenţei ar fi creat nenumărate complicaţii legate de apartenenţa noului stat la UE şi NATO. Alte chestiuni delicate ar fi fost legate de împărţirea rezervelor din Marea Nordului şi a datoriei publice, de controlul frontierelor sau de moneda noului stat.
Într-o analiză Stratfor dedicată implicaţiilor unei eventuale independenţe a Scoţiei au fost trecute în revistă focarele separatiste din Europa, printre care şi Ţinutul Secuiesc. Dar trebuie subliniat cu maximă fermitate că diferenţele între modelul scoţian şi răbufnirile autonomiştilor din inima României sunt uriaşe. Astfel, Scoţia este un stat în stat, care a ales, din raţiuni economice, să se alăture Regatului Unit încă acum trei secole, în cadrul căruia a funcţionat autonom.
Tocmai acesta este motivul pentru care guvernul central de la Londra a anunţat că va respecta votul pe care scoţienii îl vor da la referendum. Rezultatul acestuia se cunoaşte acum şi este unul în virtutea spiritului european.
Ţinutul Secuiesc, care caută autonomia pe criterii etnice, de altminteri nerecunoscută de Uniunea Europeană, este doar o regiune, parte a unui stat suveran, unitar şi indivizibil, aşa cum prevede Constituţia. Acest ţinut este doar etnic delimitat pe harta României şi nu a avut niciodată în istorie o existenţă determinată juridic.
Şi totuşi, deşi neagă orice legătură cu referendumul pentru independenţa Scoţiei, liderii maghiari au făcut deja public proiectul de autonomie a Ţinutului Secuiesc. Majoritatea covârşitoare a prevederilor documentului sunt anticonstituţionale. Consiliul Superior al Magistraturii a criticat deja iniţiativa UDMR învederând că lansarea în spaţiul public a unor teme ce exced cadrului constituţional reprezintă un potenţial de afectare a independenţei şi prestigiului României şi o agresiune la principiile statului de drept.
Rămâne de văzut dacă cei vizaţi au urechi să audă şi să se conformeze.
Voicu D .Rusu