Presa veghează la vatra dreptăţii



Ştiu, sigur, că de când m-am cunoscut cu sătmărenii, am fost prieteni, prietenie care nu se datorează faptului că, întâmplător, a fost felul lor de a fi, oameni harnici şi gospodari, dârji şi hotărâţi, care nu s-au speriat nicicând de vremurile grele prin care au trecut, generaţii după generaţii. Din 1964, când am fost repartizat la Liceul nr. 3, aceşti oameni au rămas aproape la fel, cu mici transformări în gândire şi în a interpreta libertatea mult râvnită.

În mintea mea întotdeauna a fost ideea că un conducător rămâne „în frunte” ani în şir pentru că este bun şi face tot ce e posibil pentru colectivitatea pe care o conduce (întreprindere, şcoală, instituţii de tot felul, primărie, judeţ, prefectură, chiar şi formaţiuni militare etc.). Un director de şcoală, de liceu, era emblema şcolii respective şi an de an muncea pentru reuşitele colectivului de dascăli, de elevi şi părinţi. Şcoala se cunoştea după numele directorului (ex. Şcoala lui Dumitru Rusu, Şcoala lui Şteţiu, a lui Gh. Cosma etc.). Acum, din 4 în 4 ani aceştia se schimbă, se schimbă şi comportamentul consiliului profesoral, se schimbă atitudini şi relaţii (între profesori, între elevi, între părinţi). Acest lucru, tot din 4 în 4 ani se întâmplă şi la nivel de primărie, cu ocazia campaniei electorale, cu „lupta” pentru ciolan. Un primar, care timp de 4 ani a făcut lucruri absolut necesare pentru locuitori, îşi anunţă doar candidatura şi populaţia îşi arată respectul şi mulţumirea prin vot, încât orice concurent la scaunul de primar devine abia perceptibil în ochii poporului cu drept de vot. Mulţi din „concurenţii” pentru „primar” nici nu ştiu cu ce se mănâncă funcţia aceasta! De fapt, Consiliul local este cel care hotărăşte soarta dezvoltării localităţii, ei fiind cei care aprobă sau resping proiectele.
La Satu Mare numai primarul este iniţiator de proiecte, care de multe ori nu devin hotărâri, ele fiind întocmite de funcţionari, fără să ştie care sunt priorităţile unui cartier, obiectivele de primă urgenţă. Ei ştiu că sunt bani alocaţi la articolul „x”, cap. „y” şi înşiră o serie de motive fără argumentaţia necesară. Mă întreb şi cred… vă întrebaţi şi Dvs., dragi cititori, de ce se „bat” atât de mulţi nechemaţi pentru acest „fotoliu” dacă se plâng de salariile mici, de oboseala lor, de dăruire şi pasiune. De unde atâta dăruire şi pasiune, de unde atâta dragoste pentru locuitori? Aiurea! Un primar poate oferi aceste lucruri dacă îşi iubeşte locuitorii şi oraşul, altfel nu face altceva, sau ar trebui doar să facă o bună chibzuială în administrarea banilor populaţiei, că niciunul n-aduce un ban de-acasă, din bugetul familiei! Trebuie văzut în primar, funcţionarul ales, gospodarul ce investeşte banii noştri, după consultarea populaţiei din zona la care se referă „proiectul”, după consultarea cu comisia de specialitate din consiliu şi abia apoi să se treacă la întocmirea proiectului cu expunerea de motive. În acest fel proiectele au o reuşită.

Ciudat, cei care n-au reuşit să-şi facă o autoanaliză şi o autocritică pentru toate neîmplinirile. Doamne, câte spun contribuabilii despre neîmplinirile primarului! M-am uitat, pe ecran, cum au votat şefii, câtă aroganţă şi zâmbete false la unii care aşteptau ca vizorul camerei să-i prindă cu „rânjetul” celui care nu ştie exact de ce-i „şef”! Cum ţineau buletinul de vot jumătate introdus în urnă, arătând cât de importantă este „activitatea” lui de a vota, nu obligaţia cetăţenească! Stau cameramanii şi aşteaptă un deputat să vină la oră fixă, să-l mai vedem o dată, că după alegerile din toamnă sigur nu-l mai avem! Ce caraghios!

Să lăsăm astea, vom avea timp de ei şi… treptat, îi vom ajuta pe toţi să-şi găsească locul meritat în societate, după studii adevărate, pricepere şi competenţă. De fapt, aceasta e datoria presei, o adevărată putere de stat! Felicit presa că nu se lasă speriată de unii şi de alţii şi-şi vede conştiincios de treabă. Aşteptăm să vedem cum se comportă aleşii proaspeţi!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts