Prietenul poetului Nichita Stănescu locuieşte în Satu Mare



nichita

În urmă cu câteva zeci de ani, un sătmărean a avut parte de una dintre cele mai frumoase întâlniri din viața lui. Student la Facultatea de Teatru, în anul II, actorul Carol Erdos a avut privilegiul de a-i face o vizită geniului Nichita Stănescu, o vizită care pe urmă a format o legătură de o viață.

Nichita Stănescu iubea oamenii și poezia
Așa cum relatează Dora Stănescu, soția lui Nichita Stănescu, casa acestuia era mereu plină, iar ușa întotdeauna descuiată.

”La Nichita venea mereu lume, trăiam într-o casă deschisă. Veneau prieteni vechi, dar şi oameni pe care nu-i văzuse niciodată. Poeţii tineri veneau pentru un fel de binecuvântare, iar el considera că nu trebuie să respingă pe nimeni. Spunea tot timpul: “De unde ştiu că nu bate la uşă Eminescu?”. Erau mereu 5-6 oameni în jurul mesei noastre, toată ziua, şi se schimbau mereu. Nu era uşor, dar la un moment dat te obişnuieşti. Ne lega un sentiment enorm şi am făcut foarte repede echipă”, a spus Dora.

Actorul sătmărean Carol Erdos s-a numărat printre tinerii care s-au așezat la masa lui Nichita Stănescu, întâlnirea lor având loc în fiecare joi, de la ora 21.00.

”Relația dintre mine și Nichita s-a sedimentat pe niște aspecte ale trecutului vieții mele până atunci. I-am povestit că am lucrat în mină, prin câte examene de admitere am trecut și am fost respins, că sunt maghiar și nu pot preda istoria României sau limba română. Pe Nichita l-a impresionat cel mai mult faptul că eu am lucrat în adâncul pământului. Ca orice poet, el a văzut altfel lucrurile când i-am povestit că am trăit și am lucrat la 1.250 m adâncime în pământ sau că mi-am pierdut tatăl acolo, pe când aveam 11 ani, și am avut curajul să lucrez chiar și după acest incident. Toate aceste lucruri l-au impresionat pe Nichita și astfel relația dintre noi a devenit specială”, a spus actorul.

Nichita, poezia și întunericul
Stilul lui Nichita Stănescu de a lucra cu tinerii din jurul lui, aparent, era un stat de vorbă la un pahar de vin, însă lucrurile erau alt-fel.

”Pe măsură ce te cunoștea și te dibuia, te punea la multe încercări. Ori îți cerea părerea, ori prelua de la tine anumite idei pe care le dezvolta și le punea bine în pagină. Scria două, trei strofe pe o bucată de hârtie, ni le dădea și ne trimitea în baie ca să le citim cu atenție. Când veneam din baie, el stingea becul și ne punea să recităm. Pe el îl interesa cum sună și cum se transmit ideile în clipa în care auditoriul nu îl vede pe cel care vorbește”, a spus Carol Erdos.

Fascinația pentru Mihai Eminescu
Pentru Nichita Stănescu, Eminescu a fost o adevărată minune a literaturii și a poeziei, iubirea pentru marele clasic a fost fără seamăn, dialogând mereu cu poetul : ’’Tu n-ai murit,/ pentru că eu sunt trupul tău/ care vorbește cu vorbele tale’’.

”De la Nichita am descoperit nu respectul, ci valoarea pe care a dat-o lui Eminescu, prin el l-am înțeles mult mai bine pe Eminescu. După terminarea facultății, citindu-l mult pe Nichita am descoperit semnificațiile poeziei lui Eminescu. O dovadă a dragostei lui față de Eminescu fiind și o povestioară extrem de frumoasă. După ce a fost laureat al premiului Herder, Nichita a cumpărat de toți banii, aproximativ 5.000 de mărci, flori pe care le-a semănat în fața casei de la Viena în care a locuit Eminescu. A avut pe urmă probleme cu securitatea, norocul lui fiind un jurnalist care a fotografiat florile, astfel având dovada că banii într-adevăr au fost cheltuiți numai pe flori”, a povestit actorul.

Vizitele lui Nichita Stănescu la Satu Mare
Puțini știu că minunatul om Nichita Stănescu a călcat pe pământul în care acum ne ducem traiul. Înainte de anul 2000, acesta a făcut două vizite în județul Satu Mare, când a rămas plăcut impresionat de calmul și liniștea interioară a oamenilor de aici.

”Prima dată a venit în Satu Mare în anul 1982, când a fost impresionat de liniștea și cumpătarea în discuție a oamenilor de aici. Despre sătmăreni spunea mereu: ” Nu sunteți grăbiți ca regățenii că vine Dâmbovița și vă inundă”. De asemenea, Țara Oașului și oamenii de acolo l-au impresionat mult pe Nichita. Am fost cu el și la Săpânța, la Cimitirul Vesel. Când a citit pe crucile mormintelor a spus: ”Românul e poet inclusiv pe cruce și nu își ascunde defectele, dar știe să își aprecieze defectele chiar și pe cruce”.

carol-erdos

Amza Pellea și Dem Rădulescu, mentorii actorului sătmărean
Fiecare om se întâlnește, la un moment dat, cu anumite persoane care reușesc să pună o amprentă asupra modului de a gândi și de a vedea viața. Actorul sătmărean, pe lângă bucuria de a-l avea ca și prieten pe îndrăgitul Nichita, a avut și onoarea de a învăța de la oameni excepționali.

”Lucrurile au pornit de la părinți, dar cele mai importante puncte ale întâlnirii mele cu oameni excepționali au fost cu profesorul meu de limba română, fostul ambasador al României în Spania, cu Amza Pellea și cu Dem Rădulescu. Aceștia m-au învățat cum să port o cravată și un costum, cum să citesc și să înțeleg o poezie, cum să înțeleg viața de actor și cum să mă contopesc în viața personajelor, din punct de vedere al cunoașterii. Ei au fost cei mai pregnanți mentori din viața mea, trei oameni care m-au influențat în sens pozitiv al descoperirii mele ca om”, a spus Carol.

Astăzi, despre viață
Astăzi nu mai e același procedeu de împărtășire a comportamentului, a atitudinii și a dragostei față de tine însuți sau față de cei din jur. Există, însă, oameni care au păstrat în adâncul sufletului frumusețea și educația vremurilor demult apuse.

”Viața e complicată, important este cum știi să o ”descomplici” ca să savurezi toate bucuriile pe care ți le oferă. Când sunt necazuri, ele nu sunt decât fața cealaltă a monedei, ca să apreciezi mai mult strălucirea monedei de pe fața cealaltă. A aprecia frumusețea vieții e în mod diferit de la caz la caz. Un om care trece printr-un necaz imens, un om căruia i s-a comunicat că are un cancer de care nu va scăpa și totuși scapă, altfel va aprecia viața și bucuria fiecărui minut. De multe ori mergem cu capul înainte și uităm să ne mai uităm în stânga sau dreapta pentru a vedea frumusețea care e în jurul nostru. În clipa în care te-ai lovit și nu mai vezi decât negru, iar deodată se arată lumina și soarele, atunci nu te mai cotești să te uiți în stânga și dreapta. Te bucuri și pe urmă pășești”, a încheiat Carol Erdos.

Ioana Simion





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts