N. Nistoroiu – orădean, cu poezia prin Satu Mare!



Din întâmplare, ori nu, mi-a căzut în mână un volum de versuri semnat de un bihorean pentru care televiziunea nu are secrete, precum nici poezia. Nicolae Nistoroiu, că despre el, autorul legat de bihor, de Biblioteca revistei „Familia”, este vorba prin frumoasa realizare poetică „Republica apartament”, de 77 de pagini şi 61 de poeme, unul mai frumos ca altul. Am răsfoit cu atenţie volumul şi pagină după pagină m-au făcut să cred că poetului Nicolae Nistoroiu i se potrivesc cum se poate mai bine cuvintele lui Shakespeare: „Munca pe care o îndeplinim cu plăcere ne vindecă de truda ei”. Poetul nu este obişnuit, cum se vede., să repună armele şi trăieşte din plin veşnica-i tristeţe. Cred că se menţine acolo, în culturalul Bihor, în prima linie a vieţii spirituale. Poemele prezente în volum demonstrează o recuperare a unui timp irosit în afara literaturii şi se autodepăşeşte. Aşa se face că poemul „Trezirea din morţi”, te introduce într-un răsfăţ de care numai poeţii sunt în stare punând femeia la locul ei meritat: „Femeia, ca o armă exactă,/ mă loveşte în inimă cu sfârcul/ sânul drept, iar lovitura/ e mortală.” Versurile sunt ca un cadou ce şi-l face poetul la un eveniment al său, căci: „mă trezesc din marţi/Ingerul a strigat, ceasul a sunat,/naiba ştie./Inima îmi bate nebuneşte,/grea/ ca o vestă antiglonţ./”

Poate pentru cei din Oradea nu e nici mult, nici puţin, dar îndeajuns pentru a confirma o voce distinctă şi a consacra un destin de mare poet, cel al lui N. Nistoroiu, dar pentru alţii este o surpriză chiar plăcută, lăudabilă, atât de omenească încât s-ar părea că inima lui bate pentru toţi.

Poemul „Clepsidra întoarsă” ghiceşte parcă destinul omului, viaţa ce se scurge, cum spune semnul din ceaşca de cafea: „…degetele albe pe toartă,/ ca pe o clanţă de porţelan,/ când ochii iscodesc în ceaşca de/ cafea un semn, o stea./” Spusele poetului nu sunt nişte orgolii provinciale, doar „clepsidra întoarsă curge făina,/ se cerne prezentul alb, impersonal, o pudră albă pe obrazul ridat/ al realităţii imediate.” Este exact un traseu poetic spectaculos, ce denotă nişte acumulări lente, într-o coerenţă stilistică şi aprofundare tematică.

Este un poet al echilibrului, un sentimental lucid, un nostalgic bine temperat, riguros ca în „Ceremonial” al toamnei când ne trimitem, poate, adevăraţii „ambasadori” în ţările calde, însoţind „zeci de cocori, sute de cocori, mii de cocori.” Imaginarul poetic devine la N. Nistoroiu biografie, în care cotidianul toamnei capătă sens moral, chiar veritabile parabole civile, trăite parcă aievea de fiecare dintre noi, atunci când „toamna continuă, covârşitoare”.

Am cunoscut, prin acest volum de poezii, un poet original, dincolo de orice afinitate. Este sub semnul confesiunii, că multa-i biografie duce la multă poezie frumoasă, cu destinatar precis, cititorul de poezie, iubitorul de poezie, care, citind poemele de faţă se îmbogăţeşte teribil! Iată de ce pot scrie astfel despre poemele lui Nicolae Nistoroiu, iată de ce, cred, ne îmbogăţim citindu-l. Cred că participarea efectivă a poetului orădean la Cenaclul „Cronograf” din Satu Mare, ar aduce un suflu nou în poezia frumoasă ce se scrie la noi în judeţ.

Ce frumoasă şedinţă de cenaclu ar fi cu prezenţa unui astfel de poet, cred, deja impus în circuitul literar naţional. Este o provocare la care îi invităm şi pe alţi poeţi bihoreni la o activitate comună cu Cenaclul sătmărean „Cronograf”, iar revista ce-i poartă numele, să dedice un număr special acestei activităţi comune! Ce frumos, ce uşor se poate realiza acest lucru!

Este o simplă provocare la care ne limităm printr-o frumoasă şi meritată invitaţie, care să deschidă calea unui volum elegant cu scrieri din ambele părţi.

Poate că doresc acest lucru şi pentru că sunt bihorean, absolvent al liceului din Beiuş, prin care mă leagă atâtea lucruri.

M-au impresionat poemele lui N. Nistoroiu şi pentru că el regăseşte mereu sursele primordiale ale lirismului, cu dominanta emoţiei ca meteorologie a trăirilor ca şi când „creezi un nou calendar,/ cu multe zile de vineri,/ comprimi spaţiul temporal,/ Ca să ne ţii tineri.”

Iată, am parcurs un traseu poetic chiar spectaculos al acumulărilor unui bun scriitor. Felicitări N. Nistoroiu!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts