More


    Legenda “Cămarei zânelor”, mirificul tărâm al ţării Oaşului

    =

    camarzana4

     Satul Cămărzana apare în arhiva judeţului Satu Mare încă din anul 1490 cu denumirea “Camarzan” iar despre denumirea satului băştinaşii susţin că înseamnă “Cămara Zanelor”

    Legat de originile numelui localităţii Cămărzana există două explicaţii dintre care, prima este susţinută studiile lingvistice iar cea de-a doua de o legendă ce a străbătut veacurile până în vremurile noastre. Astfel, potrivit studiilor efectuate de lingvişti numele localităţii Cămărzana provine din termenul dacic „Camara Zana” care înseamnă „Lăcaşul sfânt”. Specialiştii sunt de părere că în urmă cu două milenii pe acele meleaguri s-ar fi aflat şi un templu zalmoxian, acesta fiind un centru religios important pentru spiritualitatea dacilor liberi.

    camarzana2

    Legenda spune că trei haiduci, Paşca, Haiduc şi Homa, prigoniţi de autorităţi, se refugiază în această zonă păduroasă şi se stabilesc lângă izvorul pe care l-au denumit „Fântâna Păştenilor”. Zona locuită din jurul acestei fântâni se numeşte şi astăzi „Păşteni”. Odată cu venirea lor, aceşti haiduci au adus cu ei câteva fete, care datorită frumuseţii lor deosebite erau denumite „zâne”.

    Locul în care haiducii împreună cu fetele s-au aşezat semăna cu o cămară, un loc ascuns și greu de pătruns. Astfel aşezarea a fost numită „Cămara Zânelor”, iar de aici se presupune că vine și numele comunei Cămărzana.

    Există îndoieli asupra toponimicului Cămărzana, care ar putea proveni fie de la cuvântul germanic “kamerdiner”, care înseamnă îngrijitorul unei camere (cabanier), fie de la termenul “karmazin” din limba rusă, care desemnează o stofă de culoare roşu-închis, probabil cu referire la culoarea care domină în cromatica vestimentaţiei feminine oşeneşti care prin extindere s-a generalizat asupra întregii populaţii. De remarcat faptul că mulţi localnici folosesc pentru denumirea satului termenii: “Cămărzana”, “Cărmăzana”, “Cămârzana”.

    camarzana1

    Are peste cinci secole de existenţă

    Cămărzana este atestată documentar în anul 1490, iar asupra numelui localităţii circulă o interesantă legendă, cea mai larg acceptată se referă la perioadele mai vitrege ale istoriei, când Ţara Oaşului era ameninţată de năvălirea popoarelor barbare. Astfel bărbaţii oşeni şi-au ascuns muierile şi fiicele, adevărate zâne, în această veritabilă “cămară”, în acest tainic ungher al Ţării Oaşului, spre a nu fi batjocorite şi înrobite de năvălitori. Aşa a luat naştere “Cămara zânelor”, respectiv Cămărzana de astăzi.

    Lăsând în urmă localitatea Târşolt, şoseaua şerpuieşte printre dealuri spre cea mai nordică extremitate a Ţării Oaşului – satul Cămărzana, considerat în unanimitate ca una dintre cele mai pitoreşti aşezări din această parte a ţării. Intrarea în sat se face printr-un defileu de o rară frumuseţe, defileu ce are înfăţişarea unei porţi simbolizând parcă vestitele porţi maramureşene. Dincolo de acest defileu casele răzleţe aşezate într-un decor natural splendid constituie de fapt aşezarea ce poartă numele “Cămărzana”.

    De la prima vedere aspectul general este acela al unui sat singuratic, împrăştiat, aşezat parcă într-un găvan şi care este străjuit de culmile înalte ale dealurilor: Piatra Cornii, Gemenele, cele trei Holmuri, Cetăţuia şi Coparcea. Satul este străbătut de trei văi mai importante, şi anume: Lecăncioara, Valea Mare, Ceaslasul.

    camarzana 3

    Pălinca şi costumul miresei – branduri ale localităţii

    Cămărzana s-a făcut renumită prin „pălinca” de prune de o calitate deosebită, aceasta fiind foarte apreciată chiar şi peste hotarele ţării, devenind astfel mândria locuitorilor ei. Tradiţia producerii pălincii în Cămârzana se pierde în negura timpurilor. Pălinca, în special de fructe, i-a călăuzit pe localnici de-a lungul întregii sale existenţe. La naşterea unui copli, la căsătorie, la alte evenimente din viaţa comunităţii, dar şi atunci când omul trece în lumea de apoi, pălinca este nelipsită de pe mesele cămărzanenilor. Tehnologiile de  prelucrare a fructelor s-au modernizat în timp, fapt ce conferă băuturii o aromă specială şi fără adaosuri. Pălinca este fără culoare, dar o poate împrumuta în timp ca urmare a păstrării ei pentru maturare şi invechire în vase din lemn confecţionate din diverse esenţe.

    Cămărzana se mai individualizează şi prin păstrarea unui costum de nuntă deosebit, mireasa are o pieptănătură şi podoabe impresionant îmbinate, ceea ce face ca aşezarea să fie cel mai însemnat centru etnofolcloric din Ţara Oaşului.

     

     

     



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img