More


    De Ziua mamei şi a iubitei

    =

    Într-un buchet de flori, poleit cu razele nevăzute ale iubirii de copil, sufletele dezinteresate adună în fiecare an, de Ziua Mamei, cele mai frumoase amintiri, cele mai neîntinate recunoştinţe pentru nopţile şi zilele de veghe ale mamei. Indiferent de vârstă, atâta vreme cât mama trăieşte, în faţa ei redevenim copii şi ne răsfăţăm cu iubirea şi protecţia ei nemăsurabilă în aur, argint sau diamante. În ochii ei blânzi ne regăsim: copilăria, adolescenţa, prima iubire, durerile alinate de cuvintele ei înţelepte şi grădinile de-acasă împodobite de lumina nefirească a gingaşilor ghiocei.

    În cele mai grele clipe, ale încercărilor acestei vieţi pământene, fiecare dintre noi rosteşte cuvântul „mamă”, pentru alinare şi îmbărbătare, având în suflet speranţa că tot ce este rău în preajma noastră se va destrăma „ca prin farmec”. La vreme de bucurie, de performanţă, de împlinire profesională sau alte „victorii” pe care le repurtăm în timpul vieţii, alergăm la mama pentru a-i împărtăşi fericirea noastră remarcabilă, iar noi aşteptăm să fim lăudaţi şi încurajaţi de vorbele ei pline de recunoştinţă, iubire şi dragoste.

    Mama este pentru noi tărâmul pe care înfloresc pomii frunctiferi dăruiţi din Nefiinţă. Este „gura de rai” unde visele devin realitate, iar liniştea divină se prelinge alene din ochii ei curaţi ca izvoarele născute din inima munţilor sau a câmpiilor reînviate de fiorul cald al primăverii. În ochii mamei ne-oglindim sufletul urgisit de încercările dure ale vieţii. În ochii mamei ne corectăm rătăcirile hărţuite de ispititoarele atracţii pământene interzise. Sub aripa nevăzută a sufletului ei cald şi primitor ne putem odihni preţ de o secundă desprinsă din Nemurire. Nicăieri în această lume trecătoare nu vom găsi atâta libertate cucerită de mantia divină a păcii interioare materne.

    Dincolo de lumea inegalabilă şi nemuritoare a mamei, ne liniştim sufletele înflăcărate de iubire, pline de dăruire, în ochii femeii iubite. Multe din calităţile mamei le regăsim în universul captivant al iubitei sau al soţiei. Se spune că „ în faţa dragostei şi-a morţii redevenim copii”, iar pentru mulţi dintre noi iubita sau soţia compensează lipsa mamei, care, poate, nu mai există în această lume decât în sufletul nostru „sfâşiat de doruri”. Cadourile noastre şi buchetele de flori, înviorate de lacrimile de rouă ale dimineţii, sunt dedicaţiile de iubire şi dragoste neţărmurită. Nici nu ştim, de fiecare dată de 8 Martie, fie că suntem copii, adolescenţi, oameni maturi sau în vârstă, ce să-i dăruim celei pe care o iubim, pentru a putea „traduce” sentimentele din universul trăirii noastre interioare. De fiecare dată, după multe căutări, reuşim să ne identificăm iubirea noastră cu: o floare, un cadou simbolic, un poem, un cântec, o cină romantică sau, de ce nu, cu un sărut nevinovat, care poartă în el toată măreţia Iubirii, cea mai de preţ nestemată a existenţei umane. Iubirea este inima nepământeană, care bate de mii şi mii de ani în sufletele pline de har divin, din trupurile nefireşti ale femeii şi bărbatului.

    La mulţi ani !, de Ziua mamei şi a femeii iubite, vă spun cu toată dăruirea cei care vă iubesc, vă respectă sacrificiile iubirii voastre şi vă copleşesc astăzi cu milioane şi milioane de flori multicolore. Cred că în buchetele de ghiocei sau de alte flori, „alese pe sprânceană”, Femeia – poarta deschisă spre miracolul vieţii – va regăsi iubirea pură şi sinceră desprinsă din cele două cuvinte magice nepieritoare: Te iubesc! mamă, iubito, scumpa mea soţie…

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img