În glasul inconfundabil al interpretului de muzică populară VASILE BOICIUC ROGNEANU, bunul Dumnezeu a picurat o fărâmă de inefabil, menit să cutremure sufletele ascultătorilor, avizaţi sau neavizaţi. De ce avizaţi ? Pentru că în multe din horile sale se regăsesc deopotrivă: durerile, bucuriile şi dorurile poporului român şi ucrainean, iar receptorul autohton face parte din această lume paradisiacă.
De ce neavizaţi ? Cântecele sale sunt ancorate în lumea nevăzută a spiritualităţii, neînţeleasă de cotropitorii neavizaţi, care au dăinuit prin vreme, împotriva tuturor vicisitudinilor vieţii. În vremuri de restrişte sau de veselie, singura alinare a sufletului urgisit sau luminat de un eveniment monden, au fost, sunt şi vor rămâne pentru totdeauna: horile lui Vasile Boiciuc Rogneanu. Vocea sa are un timbru aparte, dar este pigmentată şi cu multă dăruire sufletească, în momentul interpretării unui cântec popular.
Când îl asculţi pe Vasile Boiciuc Rogneanu, dinaintea ochilor ţi se perindă imagini nemuritoare din viaţa satului de altădată. Ascultătorul are o revelaţie aparte, în sensul că, pe negândite, din horile interpretate se revarsă frânturi din frumuseţea şi curăţenia sufletului oamenilor de omenie, care au trăit şi trăiesc pe Valea Ronişoarei.
În horile lui Vasile Boiciuc Rogneanu, ascultătorii vor regăsi izvoarele existenţei nealterate ale spiritualităţii poporului român şi ucrainean, care prin vrerea bunului Dumnezeu au convieţuit paşnic, în cinste şi omenie, de-a lungul vremurilor.
Dumitru Ţimerman