More

    O ”casă comună” ce nu-și mai poate hrăni copiii

    Nu mai este un secret pentru nimeni, faptul că Uniunea Europeană trece prin momente grele, de criză fundamentală, acel vis frumos de spațiu economic intercomunitar de liberă circulație, începând să-și dovedească utopia. Drept dovadă stă hotărârea liderilor Franței, Germaniei, Italiei și Spaniei, care au decis să se întâlnească în format restrâns, la Versailles, înaintea summit-ului UE de la Roma, pe 25 martie, când se vor sărbători 60 de ani de la apariția Comunității Europene, de a reorganiza ”colosul poleit cu picioare de lut” în cercuri concentrice, în raport de importanța geo – strategică și economică pe care îl deține fiecare stat membru al UE în acest moment.

    Altfel spus … ori ești puternic și contezi, ori dispari. În întărirea acestei idei stau și cuvintele președintelui Hollande,: „Timp de mulţi ani, această idee a unei Europe diferenţiate, cu viteze diferite, cu ritmuri distincte de a progresa, a generat multă rezistenţă. Însă astăzi, aceasta este o idee care se impune. În caz contrar, Europa este cea care va exploda“. „Fie facem lucrurile în mod diferit, fie nu le vom mai face împreună“, a spus Hollande. „Nu e vorba despre a defini ce trebuie să fie Europa, nu asta e concepția noastră, însă suntem cele mai importante patru state și trebuie să spunem ce vrem să facem împreună cu ceilalți“. Cu alte cuvinte mesajul ”baronului de la Paris” ar suna cam așa: am avut nevoie de voi (statelor estice ale U.E.) pentru a dezvolta o piață de desfacere sustenabilă și servilă, dar și pentru a avea o zonă tampon de securitate între Orient și Occident. Mulțumim pentru tot, dar să știți că nu prea mai avem nevoie de serviciile voastre, pentru că nici noi nu o ducem prea bine.

    Dar să facem o radiografie a situației politice din cele patru țări centrale mai sus menționate. Prin cele trei mandate de cancelar ale Angelei Merkel, Germania a prosperat datorită mercantilismului Primei Doamne și reformelor predecesorului, Gerhard Schroeder, Berlinul impunând întregii Europe propriile limitele ale unui sistem politic și economic, Merkel pierzând teren în sondaje, înaintea alegerilor din septembrie, în fața social-democratului Martin Schulz; în timp ce Președintele Hollande este catalogat, de pe acum drept un cadavru politic ambulant, fiind primul președinte francez din ultimii aproximativ 60 de ani care nu va candida pentru un al doilea mandat. De fapt guvernările socialiste sunt atât de slabe în Franța, încât candidatul stângii are șanse minime să intre în al doilea tur al prezidențialelor, lăsând loc naționalistei Marine Le Pen în runda decisivă, din luna mai.

    Coborând spre Sudul Europei, nici Italia și nici Spania nu stau pe piedestaluri roz, cele două state confruntându-se cu crize de identitate majore. Dacă spectrul alegerilor anticipate planează asupra Italiei, iar o victorie a populiștilor din Mișcarea de 5 Stele (care doresc părăsirea zonei euro) nu este exclusă, economia italiană stagnând din 1999, încă de la introducerea monedei euro și având cea mai mare datorie externă, economia spaniolă a început să respire cu ”un plămân artificial”, având o creștere economică mare pentru zona euro, de 3%, lucru care nu ar fi fost posibil fără derogările Comisiei Europene privind deficitul bugetar pe care l-a avut Rajoy, un serviciu făcut de creștin-democrații germani (din aceeași familie politică) și de care niciun alt guvern de stânga nu a beneficiat.

    O radiografie a unui ”prim cerc comunitar”, suferind și aproape pe moarte, care stârnește o întrebare firească la sfârșit de epocă: ne mai alegem sau nu identitatea de ultim cerc uitat de centru și zonă de tampon între civilizații?

    Valeriu Ioan

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE