Cum spiona CIA instituţiile din Satu Mare în perioada comunistă



cia

CIA ştia tot despre Satu Mare. Concluzia se poate trage cu uşurinţă după ce serviciul american de informaţii a desecretizat unele documente clasificate din urmă cu cel puţin 50 de ani. Un astfel de document arată că CIA avea o hartă cu municipiul Satu Mare din anii 1950, ştia unde sunt sediile instituţiilor, ale Securităţii. Alte documente arată că americanii ştiau unde sunt marile fabrici, câţi muncitori au, dar şi cât produce fiecare. Inclusiv câte tone de zahăr sau de litri de alcool se fac pe zi.

De asemenea se știa că Regimentul de Infanterie se află situat pe Șoseaua Terebești, nr. 6, iar comandantul a fost colonelul Ion Botoș. Se știa că unitatea dispune de 700 de combatanți și personal auxiliar. Se mai știa că regimentul este divizat în trei batalioane a câte trei companii, fiecare cu câte trei plutoane. Ofițerii de informații cunoșteau faptul că fiecare companie avea în dotare mitraliere ușoare Degtyarev, dar fără unități motorizate. Inteligence-ul American mai ştia că regimentul de artilerie de pe strada Sighet, nr. 27, avea un efectiv de 650 de oameni. Regimentul era divizat în trei secțiuni cu câte patru baterii fiecare. În secțiunea 1 fiecare baterie avea patru tunuri de 107 mm Krupp. În a doua secțiune fiecare baterie avea patru tunuri Putilov, de 122 mm. Se mai cunoștea faptul că secțiunea 3 încă nu apucase să fie înarmată, dar avea o capacitate de dispunere în teren pe bază de tracțiune animală.Se ştia şi despre Regimentul de Grăniceri care era situat pe strada Vsinschi, la nr. 14, iar comandantul era colonelul Florea Ancuța. Cu un efectiv de 800 de oameni, regimentul era divizat în trei batalioane, cu câte trei companii fiecare.

cia 1
Agenţii ştiau posturile de telefonie şi telegraf, ştiau cum se fac legăturile între Bucureşti, Cluj, Baia Mare şi Satu Mare, SANEPID-ul, spitalele (inclusiv câte paturi au), Teatrul (inclusiv de câte ori se jucau piese ale secţiei maghiare), librăria, cinemaurile (inclusiv numărul de locuri şi programul), şcolile, dar şi obiectivele militare (Comisariatul Militar, forţele de frontieră şi Securitatea). CIA avea listă şi cu marile fabrici din Satu Mare, unde sunt amplasate, ce produc şi câţi angajaţi sunt: 1 Septembrie (fosta Princz) – 1200 – 1400 angajaţi pe schimb, Unio – 1400 de angajaţi, Textila Ardeleana – 400 muncitori, Solidaritatea – 200 muncitori.

Informarea mai cuprinde principalele legături pe calea ferată, programul acestora, traseele autobuzelor, dar şi o listă cu numele personalităţilor din Satu Mare.

Desigur că CIA-ul ştia tot ce mişcă nu doar în Satu Mare ci în întreaga ţară. De pildă una dintre cele mai vizate „ţinte” ale americanilor era uzina de armament din Cugir şi unităţile militare de la Alba Iulia. Amplasarea trupelor în Cetatea Alba Carolina sau dispunerea Uzinei de Armament de la Cugir (cu poligoanele şi spaţiile ”speciale”) erau desenate de mână de agenţi. De asemenea, existau informaţii detaliate despre contractele de armament ale fabricii, despre transformarea liniilor de producţie care produceau maşini de cusut pentru ruşi, în linii de fabricaţie de armament. În loc de imagini din satelit, agenţii CIA şi informatorii lor desenau cu aproximaţie poziţionarea trupelor din Cetatea Alba Carolina, amplasarea fabricilor de armament din Cugir şi a clădirilor din curţi şi descriau destul de amănunţit dispozitivele de pază. ”Fabrica era înconjurată de un gard de doi metri de fier care are deasupra sârmă ghimpată. Trupele române înarmate cu puşti automate, păzeau din turnurile de observaţie (…) Un control foarte strict a fost exercitat atât asupra civililor cât şi asupra personalului. Fiecare muncitor civil trebuia să aibă un card de identificare emis de fabrică, cu o ştampilă specială aplicată de conducerea administrativă a fabricii de armament. Acelaşi tip de control era aplicat şi unităţilor care aparţineau de Ministerul Muncii. Muncitorii civili care intrau în fabrică prin poarta nr. 18 erau subiectul unei verificări stricte. Era un tren special care aducea muncitorii din satele vecine dimineaţa devreme şi îi ducea înapoi seara târziu. Se lucrează 24 de ore în trei schimburi de câte opt ore” se arată într-un document dedicat Cugirului.

cia 2

Pe lângă toate acestea, CIA mai era interesată de zăcămintele naturale din Alba. Informaţiile erau obţinute de peste tot. Se fotocopiau şi se trimiteau la sediul central din SUA diferite lucrări scrise de specialişti, legate de acest subiect sau legate de descrierea unor fabrici. De exemplu, o lucrare despre Întreprinderea Metalurgică Aiud scrisă de Popa şi Mihăilă. O echipă de tehnicieni româno-sovietică a descoperit un zăcământ important de gaz metan lângă Alba Iulia, Transilvania”, se precizează într-o notă adresată structurii centrale a CIA.

La începutul războiului rece, CIA a reuşit să dezvolte în România o reţea bine pusă la punct de agenţi şi informatori. Potrivit arhivelor, unii dintre aceştia erau plătiţi lunar cu sume de la 50, 75, 80 până la 100 de dolari. Aceştia aveau nume conspirative dar fiecare avea o descriere în care era prezentat locul de muncă, abilităţile şi studiile sale. Majoritatea erau naţionalişti români nemulţumiţi de influenţa şi comportamentul Rusiei în România.

Nicolae Ghișan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts