Când mai vin şi pe la noi politicienii de la Bucureşti?



Cu câteva zile în urmă am stat de vorbă cu unul dintre cei mai curajoşi fermieri din judeţul Satu Mare, care ne-a vorbit despre problemele cu care se confruntă în domeniul producţiei agricole şi a valorificării produselor. În mod special, domnia sa a dorit să adreseze o invitaţie parlamentarilor români din comisia pentru agricultură, pentru ca să mai “coboare”, din când în când, de la Bucureşti, pe terenurile agricole ale fermierilor. Acest fermier sătmărean consideră că în urma unor astfel de întâlniri periodice, cu decidenţii politici, s-ar putea găsi soluţii la multe dintre problemele cu care se confruntă fermierii din România.

Una din problemele arhicunoscute este aceea legată de valorificarea producţiei, care este condiţionată de un preţ de piaţă extrem de mic în comparaţie cu cheltuielile necesare pentru obţinerea unei producţii agricole performante. În acest an agricol s-au obţinut la hectar cantităţi însemnate de grâu şi porumb. De exemplu, fermierul nostru ne-a vorbit despre faptul că sunt anumite condiţii în ceea ce priveşte exportul produselor agricole, grâu şi porumb. Exportul nu se poate face numai în cazul în care se adună o cantitate apreciabilă de cereale. Înfiinţarea unor “Centre agricole pentru colectarea cerealelor” nu se justifică, spunea dumnealui, deoarece foarte mulţi fermieri au silozuri de depozitare moderne a cerealelor şi chiar utilaje de uscare a acestora. Ideal ar fi ca marfa să fie preluată direct de la fermierul român, fără intermediari. Pe piaţă sunt intermediari, care fac “legea” cererii şi ofertei. Intervenţia statului ar trebui să se focalizeze şi pe o anumită protecţie a fermierilor români, prin înfiinţarea “mult trâmbiţatei” burse agricole.

Se pare că “preţul minim garantat” nu este o soluţie optimă pentru valorificarea producţiei agricole. Cererea şi oferta de pe piaţa agricolă este barometrul esenţial, care stabileşte preţul negociat al produselor agricole. Una din marile probleme este şi aceea legată de faptul că subvenţiile de la noi sunt mai mici în comparaţie cu acelea din ţările vecine. Supărător este că nu se fac demersuri riguroase în vederea renegocierii subvenţiilor acordate României prin intermediul Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură. Costurile necesare pentru înfiinţarea culturilor agricole şi creşterea animalelor, după cum bine se ştie, sunt mai mari în comparaţie cu costurile fermierilor din ţările unde subvenţiile pentru agricultură sunt mult mai mari.

Proiectele finanţate din bani europeni ar trebui să fie mai pragmatice şi adaptate cererii şi ofertei. “ Te apucă plânsul” până reuşeşti să întocmeşti documentaţiile necesare în vederea accesării unor fonduri europene. Birocraţia “este în floare” a mai precizat fermierul nostru inteligent. În alt context, unii fermieri au investit în ferme de creştere a animalelor şi după aceea au constatat că n-au cui să mai vândă, la un preţ atractiv, laptele sau animalele îngrăşate – porci, viţei pentru carne etc. Fermierii au trăit din acest punct de vedere adevărate drame, iar unii, după cum se povesteşte, ar fi încercat chiar să-şi ia viaţa.

O altă problemă importantă, semnalată de fermierul nostru sătmărean, este aceea a armonizării legislaţiei din domeniul agriculturii cu realităţile palpabile pe care le trăiesc efectiv fermierii români. Amendamentele legislative ar putea fi realizate în urma unor discuţii libere cu liderii fermierilor din România, la care să asiste parlamentari – specialişti cu experienţă în domeniul legislaţiei agricole. Ideea înfiinţării unui site al fermierilor, care să fie conectat la Parlamentul României, a fost agreată de fermierul sătmărean, cu o singură condiţie ! Acest site, pe care fermierii vor putea posta problemele şi soluţiile lor, să fie studiat în permanenţă de specialiştii pe probleme agricole din Parlamentul României, iar în urma unei selecţii riguroase să fie elaborate noi strategii legislative moderne în agricultura românească.

Dumitru Ţimerman





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts