More


    Marea Unire – o cinstim, o omagiem, o trăim!

    - Advertisement -

    Citind poemul semnat de col. Vasile Rus, mă simt obligat să amintesc cititorilor prezentului material că datorăm reuşita dezideratului nostru naţional bravei Armare Române, care a trecut vitejeşte peste Carpaţi, miilor de jertfe ale soldaţilor români căzuţi pentru idealul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, datorăm acest mare act politic miilor de martiri români transilvăneni care au dorit să ne unim cu Ţara. Un omagiu se cuvine  marilor făuritori ai Unirii celei desăvârşite: Iuliu Maniu, Ion I.C. Brătianu, Vasile Goldiş, Nicolae Filipescu, Ştefan Cicio Pop, Nicolae Iorga, Gheorghe Pop de Băseşti, Aurel Lazăr, Alexandru Vaida Voevod, Aurel Vlad, Octavian Goga, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Ioan Fluieraş, Tiron Albani, Teodor Mihali, Vasile Stoica, Octavian C. Tăslăuanu, Iuliu Hossu, Miron Cristea, Amos Frâncu, Nicolae Bălan, Vasile Lucaciu şi atâţea alţii, care au militat pentru Marea Unire, dar la 1918 nu mai erau în viaţă, în frunte cu Andrei Şaguna, George Bariţiu, Ioan Raţiu  etc. Un omagiu se cuvine instituţiilor identitare româneşti: Bisericilor Naţionale, ASTREI, presei româneşti, Academiei Române, Ligii pentru unitatea tuturor românilor etc. Citind poemul semnat de col. Vasile Rus, mă simt obligat să amintesc cititorilor prezentului material că datorăm reuşita dezideratului nostru naţional bravei Armare Române, care a trecut vitejeşte peste Carpaţi, miilor de jertfe ale soldaţilor români căzuţi pentru idealul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, datorăm acest mare act politic miilor de martiri români transilvăneni care au dorit să ne unim cu Ţara. Un omagiu se cuvine  marilor făuritori ai Unirii celei desăvârşite: Iuliu Maniu, Ion I.C. Brătianu, Vasile Goldiş, Nicolae Filipescu, Ştefan Cicio Pop, Nicolae Iorga, Gheorghe Pop de Băseşti, Aurel Lazăr, Alexandru Vaida Voevod, Aurel Vlad, Octavian Goga, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Ioan Fluieraş, Tiron Albani, Teodor Mihali, Vasile Stoica, Octavian C. Tăslăuanu, Iuliu Hossu, Miron Cristea, Amos Frâncu, Nicolae Bălan, Vasile Lucaciu şi atâţea alţii, care au militat pentru Marea Unire, dar la 1918 nu mai erau în viaţă, în frunte cu Andrei Şaguna, George Bariţiu, Ioan Raţiu  etc. Un omagiu se cuvine instituţiilor identitare româneşti: Bisericilor Naţionale, ASTREI, presei româneşti, Academiei Române, Ligii pentru unitatea tuturor românilor etc. Col. Vasile Rus, cu merite deosebite, cu realizări unice, ca român ardelean, veşnic cu credinţa fermă în dăinuirea „României dodoloaţe”, cum o vedea Lucian Blaga, neadusă încă, din păcate, în hotarele ei istorice şi fireşti, murmurând versurile lui Ioan Neniţescu: „Acolo este ţara meaŞi neamul meu cel românesc,Acolo eu să mor aş vrea,Acolo vreau eu să trăiesc”. Chiar dacă fiinţa ne mai este, din când în când, bântuită de sintagma „blestemul dezunirii” a lui Vasile Pârvan. Sigur, col. Vasile Rus trăieşte, ca nimeni altul, evenimentul ce-l sărbătorim cu mintea, cu inima, şi cu toată fiinţa noastră, iar poemul „1 Decembrie 1918” devine convingerea, aflată mai presus de noi, în dăinuirea acestei ţări, binecuvântate de Dumnezeu ca una creştină şi mereu o „Grădină a Maicii Domnului” cum a numit-o Papa Ioan Paul al II-lea (Dumnezeu să-l odihnească!). Aş îndrăzni, în cele din urmă, să selectez din lungul poem, câteva strofe, mulţumindu-i autorului Vasile Rus pentru această minunăţie:S-au destrămat norii subjugării,Peste Carpaţi se aud voci de libertateTotul este gheaţă, doar florile îndurăriiAu pe petale imn de unitateProrocirile străbune din veac se adeverirăCă fraţii sunt tot fraţi în spaţiul carpatinInimile toate la unison bătură:Ţara Românească, Ardealul, MoldovaUn singur trup mioritic

    Credinţa în UNIRE şi sângele vărsat,Lacrimile şi dorul de dreptateN-au fost visuri risipite în vanCi mâini în unire, spre cer înălţate.
    „Nimic nu e mai dulce ca ţara şi părinţii”A spus-o Homer într-un moment de zbucium

    Ce este oare patria în crezul părintesc?Ne-a spus-o Vladimirescu în glasu-i ferm:„Este El, norodul, nu cei ce-o jefuiesc!”Cu puls etern cu fiii săi se înalţăVeşnic unduieşte mişcarea-i măreaţă

    Oricâte neîmpliniri ţi-au încercat viaţaŞi oricâte pierderi ţi-au micşorat putinţa,Anticul Euripide ne-a lăsat povaţa:
    „Pierderea Patriei este cea mai mare”Şi tot el a pronunţat sentinţa:„Nimic nu e ceva mai sfânt sub soare”
    Pământul Patriei nu-l lua cu tine,În praful ce-l duci la alţii pe ghete,Păstrează înţelepciunea lui Danton se cuvine,Mirajul străinătăţii nicigând să nu te îmbete.
    Respectă toate naţiile cu spirit de împăcareDar ţara ta iubeşte-o, din suflet, cu ardoare
    Poporul îl iubeşti prin a urî duşmanul,că ura este sfântă şi binecuvântată,când cu gânduri rele vrea să-ţi ia limanultu fă-i cură dreapta judecată.Păstrându-ţi jurământul în imnul frumuseţiiAlungă tirania de-ar fi cu preţul vieţii.
    Sculptat-au străbunii fapte de jertfăCuvintele lui Horaţiu lăsate moştenire:„Dulce et decorum est pro patria mori”Recunoştinţele sunt mormintele cu flori.
    PATRIA este încredere şi garantul de a fi, pentruToţi ce au fost şi sunt şi vor veni.
    Nouăzeci şi nouă de ierniintrate in florile de primăvarăZiua Ta aniversară este ziua învierii.În dalba rochie de mireasăEşti sfânta noastră crăiasăCa omagiu, un buchet de inimi arzânde, în careStrăluceşte dorinţa sacră pe care o poartă fiecareRomân în gând, rostită şi slăvită de Domnul nostru sfânt.

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img