Asta-i „lupta împotriva corupţiei” din România ?!



De nenumărate ori în spaţiul public se vehiculează cuvintele “corupţie” şi “corupţi”, de către “mari demnitari justiţiari români”, care “se ţin incoruptibili”. Aceste cuvinte sunt folosite uneori fără o adresă anume, iar acestea lasă impresia că “toţi” românii sunt corupţi, iar cei care critică sunt “incoruptibili”. Cuvântul “corupt”, cu formele sale aferente, a devenit atât de comun încât unii nici măcar nu ştiu care este definiţia lui adevărată. În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, cuvântul corupt înseamnă: “Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare”.

Cuvântul “Corupţie” a devenit “vedetă” în tânăra noastră Democraţie, iar promotorii lui îl folosesc pe post de “vârf de lance” în “lupta împotriva corupţiei”. Pentru aceşti “luptători” cuvântul “corupţie” este un fel “stimulent psihologic”, care-i motivează pe “câmpul de bătălie al salvării Democraţiei”. Ei sunt un fel de Don Quijote de la Mancha, care se “luptă” de fapt, în anumite situaţii, cu “morile de vânt” create de ei pe tărâmul Corupţiei. În unele relaţii interpartinice sau interpersonale, “incoruptibilii” întrevăd în mod fals “microbul corupţiei”. De la real şi până la demagogie nu este decât “un pas”, “un motiv de gâlceavă”, în vederea declanşării unui veritabil “protest de stradă”, care poartă celebra marcă “anticorupţie”. Aceşti “justiţiari” sunt nişte demagogi superficiali, care fac declaraţii de presă “în doru’ lelii” pentru a impresiona viitorii alegători, dar şi pe unii „observatori” străini, care sunt tot din „tagma” lor. Cel mai tragic rămâne faptul că aceşti „agitatori de tip stalinist” creează impresia pe plan internaţional, cum spunea un român apolitic, că „toţi românii sunt corupţi şi penali!”. Judecăţile lor de valoare se rezumă la o singură propoziţie: „X este corupt!”. Ei nu mai adaugă alte propoziţii explicite la această afirmaţie publică, iar adepţii şi naivii, care receptează informaţia seacă nu o mai verifică şi o spun mai departe cu certitudine, „ca papagalii”, în spaţiul public: ”Da, X este corupt!”. Aşa funcţionează la noi „gândirea ştiinţifică” logică legată de corupţie ?

Dacă lucrezi „în echipă” şi îţi susţii colegii de partid pentru atingerea unor deziderate, poţi fi considerat corupt ? Dacă unii oameni de afaceri sprijină financiar din banii lor personali, că aşa vor ei, să zicem, anumiţi candidaţi pentru Parlamentul României, ei pot fi consideraţi corupţi ? Dacă un politician nu este de acord cu lupta dumitale pentru preluarea Puterii legitime, înseamnă că este corupt? Vă rog să mai citiţi încă o dată definiţia cuvântului „corupţie”! Dacă un om de afaceri a câştigat o licitaţie în mod cinstit, imediat „justiţiarii corupţiei” îl etichetează cu celebrele cuvinte:”Y este un om corupt!”… pentru că s-a întâlnit „la un caltaboş” cu Z. Asocierile de acest fel cu „denunţurile” adecvate pot să demoleze un om cinstit, care, culmea, după ce este „închis pe nedrept” primeşte ulterior despăgubiri materiale şi morale, din banii poporului şi nu din banii celui care l-a incriminat pe nedrept. „Justiţiarii” falşi se îmbracă în mantia albă a „incoruptibilităţii” şi se luptă pe „viaţă şi moarte, ca orbii,” pentru a distruge anumite personalităţi, dar şi legitimitatea unor voturi. Asta-i „lupta împotriva corupţiei” din România ?!
Trebuie să înţeleagă fraţii noştri din Europa că „nu tot ce zboară” în România poartă aripile „păsării măiastre” denumită Corupţie ! „Incoruptibilii” din România nu se pot debarasa de „mentalităţile” din sistemul planificat al economiei naţionale şi nu militează pentru iniţierea unor legi noi specifice capitalismului şi implicit economiei de piaţă. Circuitul „Bani-Marfă-Bani”, cea mai simplă formulă a capitalismului, este obstrucţionat de tot felul de „pânze de păianjen” juridice anacronice. Relaxarea circuitului banilor în economia de piaţă şi sprijinirea reală de către statul român a mediului de afaceri românesc ar însemna o creştere a investiţiilor, consumului şi exporturilor. Dacă o să le fie puse mereu „botniţe” legislative incriminatorii oamenilor de afaceri şi politicienilor autentici, cu legi inadecvate şi taxe „cât ocaua mare”, cu siguranţă perspectivele nu vor afişa creşteri financiare spectaculoase. Cât despre „vânătorii” de români corupţi, ce să mai spunem ?…Le dorim să devină şi ei incoruptibili în conformitate cu legile din sistemul democratic actual !

Dumitru Ţimerman





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts