Câteva gânduri pentru prietenul Florin Căţoiu , plecat!



Pentru faptele sale, pentru dinamismul personalităţii sale, pentru idealurile sale, Florin Căţoiu rămâne unic în felul său. S-a stins când nimeni nu-şi putea închipui s-o facă. A rămas în memoria mea şi a colegilor de la NVTV şi Gazeta de Nord – Vest, a cunoscuţilor şi celor apropiaţi, o persoană de excepţie. A fost un coleg desăvârşit, căruia nu i-am reproşat niciodată nimic, pentru că s-a comportat în aşa fel încât nu mi-a dat prilejul s-o fac. Doamne, ce emisiuni televizate realizam cu el, un cameraman desăvârşit, pentru că avea simţul esteticului în tot ce făcea. Şi o făcea cu atâta responsabilitate, încât rar trebuia să-l rog să ia o secvenţă oarecare. Am realizat sute de emisiuni la “Şcoala sătmăreană” , “Glasul bisericii” şi “Oameni şi fapte”, unele de excepţie: cu IPS Justinian, cu P.S. Iustin, cu P.S. Timotei, cu preoţi, prefecţi, primari, directori de tot felul, elevi, studenţi, oameni de cultură şi artă şi… chiar cu politicieni.

Florin a fost un luptător, cu simţul dreptăţii în suflet, omul despre care puteam spune liniştit că “omul sfinţeşte locul”, fiind cel care realiza frumosul, esteticul şi sublimul emisiunilor. Doamne, cât de priceput era în mânuirea aparaturii, chiar şi când filmam cu două camere, cu reflector şi cu aparat de fotografiat! Ştia totul şi… mai mult, filma icoanele scumpe din biserici şi catedrale din diferite unghiuri, sub raze de soare sau prin minunatele flori aşezate expres. Făcea, din camera de luat vederi, candelabrele mari să se învârtească, creând imagini cu totul savurate de telespectatori.

Cu Florin aveam ore precise când îl luam de acasă, având pregătite toate aparatele pentru filmare. Era condus de mama sa iubitoare până la poartă şi mi-l “preda” ca pe o bijuterie scumpă! Prin felul de a fi al meu, o făceam să înţeleagă că totul va fi bine şi ne vom întoarce la timp. Din păcate, l-a condus şi pe ultimul drum, iar noi am simţit o pierdere mare, atât de mare, că zilnic ne întrebăm ce ne lipseşte? A fost omul care mi-a dat girul încrederii în buna realizare a emisiunilor televizate şi… de multe ori îmi aprecia materialele publicate în pagina a doua a “Gazetei de Nord-Vest”. Avea spirit critic constructiv şi-i mulţumeam pentru sinceritate!

Florin a reprezentat întotdeauna în această ecuaţie redacţională a fermenţilor creativi, într-o confruntare aglomerată şi alambicată de orgolii profesionale, un minunat mediator şi un factor de echilibru, venind cu soluţii pentru intrarea pe făgaşul bun al lucrurilor. Nu l-am auzit niciodată să refuze o rugăminte a şefului Răzvan Govor şi a noastră! Şi când era ocupat găsea soluţii să nu rămân fără cameraman. Ce discuţii aveam, pe drum, înainte de a ajunge la emisiune şi cum ne sfătuiam la căderea de acord a semnelor pe care i le făceam în timpul emisiunii! Ne înţelegeam şi din priviri! În final, îi spuneam: “Florin, a fost bine?”. Îmi era destul un gest al lui! Doamne, cum aş dori să-l am lângă mine la emisiuni! A fost un factor de echilibru. A fost o voce, un reper lucid al echilibrului şi cumpătării. Ce filmări şi poze reuşite au făcut, cu Nicu Ghişan, în cele două vizite la Londra. Ce povestiri frumoase îmi prezenta referitor la cele văzute! Avea simţul frumosului, al esteticii în el şi-l transmitea şi celor din jur! Am ajuns să repet cu el cuvintele laitmotiv al credinţei “gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi” şi-i spuneam că rămân consecvent îndemnului lui Nenea Iancu Caragiale – “Cinste şi gramatică!”. Mă admira când spuneam că voi rămâne acelaşi “câine de pază al democraţiei!”, iubindu-mi neamul meu românesc şi fiinţa naţională, pe veci pe baricada adevărului! Îi plăcea şi-mi aducea aminte de asta mereu! Mi-o spunea întotdeauna cu o emoţie vie, nedisimulată. Încât mă făcea să cred că e pătruns şi el în totalitate!
Nu ştiu cum s-a hărăzit destinul lui Florin, dar… Dumnezeu îi cheamă pe cei buni la El! Putea să-l mai lase aici, pentru că mama şi bunica lui aveau încă nevoie de el, iar noi am rămas cu un gol în suflet şi în colectiv, ce nu poate fi completat! El n-a putut fi niciodată ignorat. În meseria sa a fost un lider prolific, dar şi un etalon în a îmbina meseria cu arta frumosului! Arta care i-a însoţit permanent existenţa, precum o umbră spirituală. A rămas mereu acelaşi, aşa cum l-am ştiut, extrem de vivace, plin de vervă şi energie creativă, inventiv, găsitor de soluţii în ale tehnicii, prietenos şi cu mult bun simţ! Avea mereu vigoare, inspiraţie şi savoarea spirituală pentru a continua să-i bucure pe toţi cei care cred în steaua sa călăuzătoare, fiindu-i necondiţionat prieteni.

Iată că, la o vârstă timpurie, steaua lui Florin a apus, aducând atâta tristeţe în familie, atâta durere încât… nici pâraie de lacrimi nu le poate micşora! A purtat în suflet lumină şi pace, a oferit societăţii foarte mult şi nu i s-a dat mai nimic! Dumnezeu e sus, vede tot, şi-l va odihni în pacea Sa! Ne vom aduce aminte de Florin, mereu!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts