More


    Comuna Apa, locul unde Vasile Lucaciu este la el acasă

    - Advertisement -

    Apa este o localitate din Câmpia sătmăreană, aproape de ieşirea Someşului dintre Munţii Gutâiului şi dealurile Codrului. Atestată documentar din 1215, existenţa ei aurmat traseul sinuos al unei istorii deseori foarte zbuciumate.

    Vechimea aşezării este de fapt mult mai mare. Atlasul pentru istoria României,menţionează apartenenţa sa la sfârşitul epocii bronzului tracic şi la perioada trecerii către prima epocă a fierului, cu aproape 3500 de ani în urmă! Argumentele sunt oferite de obiecte specifice descoperite în urma unor cercetări arheologice sau uneori întâmplător.

    Localitatea s-a numărat printre aşezările traco-dacice mai însemnate din zona nord-vestică a Transilvaniei în timpul expediţiilor romane, înaintea domniei împăratului Domiţian. După victoria romanilor conduşi de Traian asupra regelui Decebal, aşezarea a aparţinut zonei dacilor liberi . Valurile migratoare ale gepizilor, slavilor şi avarilor au trecut şi peste acest teritoriu. În secolul al IX- lea, Apa făcea parte din Voievodatul lui Menumorut, cel care a rezistat cu îndârjire în faţa regelui ungur (Menumorut era dispus să –i ofere ajutor ca unui prieten – dar nu să i se supună). Începând cu secolul al XIII –lea, Apa intră sub stăpânirea maghiarilor. Limba română şi obiceiurile populaţiei româneşti majoritare se păstrează însă şi se dezvoltă de-a lungul vremii, dincolo de influenţe, presiuni şi grele încercări.


    Denumirea localităţii, Villa Apa în 1215 și Apa Falva în 1414, este menţionată documentar cu precizarea provenienţei sale de la locuitorii din vechime. În deceniul trecut, bătrânii spuneau că este vorba despre satul dintre ape; vechea aşezare, mult anterioară venirii maghiarilor, era situată între râul Someş şi pârâul Seinel.

    Pe ţărmul Seinelului se afla bisericuţa de lemn a românilor din Apa, distrusă de tătarii care au prădat şi au incendiat satul la 1717. După trecerea urgiei, apenii şi-au reluat viaţa paşnică, încercând să construiască şi un nou lăcaş de rugăciune. Se povesteşte din bătrâni că lemnul necesar, adus cu plutele pe Someş, a dispărut în două rânduri, zădărnicindu-le strădania. Necunoscuţi rău intenţionaţi, acţionând la adăpostul întunericului, au tăiat odgoanele ce ţineau plutele la mal. În cea de-a treia noapte când alte plute aşteptau zorile pentru a fi descărcate, un bărbat voinic pe nume Gruia, înarmat cu o secure, a stat de pază. Lovind în direcţia glasurilor ce s-au auzit din beznă, i-a speriat pe răufăcători. Apoi, apenii şi-au putut înălţa noua biserică.


    Au terminat-o în 1720 şi era foarte frumoasă ( o fotografie se află într-o bibliotecă din Viena). Cele patru turnuleţe din jurul turlei mari, indicau faptul că biserica avea ”drept de capitoliu” adică aici erau judecate şi soluţionate diferite litigii. Noul lăcaş de cult a rezistat până la 1870. O cruce îngrădită îi păstrează amintirea.

    Pe lângă biserică a funcţionat, într-o sală modestă, cea dintâi şcoală din Apa, o şcoală confesională greco-catolică. Între anii 1846-1858 ”cantor – docinte” slujind la biserică dar fiind şi învăţător era Mihai Lucaciu. Tatăl său, iobag, l-a înfruntat pe contele Karoly, a fost înlănţuit şi dus în robie. Mihai Lucaciu a încercat să ajungă în 1848 la moţii lui Avram Iancu dar nu a izbutit.

    Al doilea fiu a lui Mihai Lucaciu, Vasile, se va acoperi de glorie în lupta pentru libertatea şi unitatea naţională a românilor. Vasile Lucaciu s-a născut la Apa, în căsuţa simplă din apropierea bisericuţei de lemn.


    Căsuţa aceea nu mai există. O construcţie aproape identică , situată peste drum de actuala biserică a satului, a devenit în 1981 – Casa Memorială Vasile Lucaciu. Dar, pe locul unde fusese amvonul bisericuţei de lemn din bătrâni, a fost aşezată de curând o piatră de granit masivă; o placă memorială tăiată, şlefuită şi inscripţionată cu grijă, fixată pe ea, transmite peste timp informaţii de preţ despre oameni şi vremuri de altădată – despre familia lui Vasile Lucaciu şi despre locul naşterii lui.

    Casa memorială ”Vasile Lucaciu” se află pe uliţa numită din bătrâni Herbeneaga, în partea de răsărit a comunei Apa. A fost ridicată in anul 1847 pentru cantorul bisericii din sat. Construcţia ei este specifică arhitecturii populare din zona Luncii Someșului: o casuţă joasă, simplă, cu ferestre mici. Are formă dreptunghiulară, si e făcută din bârne de lemn, așezată pe o ramă de grinzi cioplite (tălpi), cu fundaţie de pietre care impiedică putrezirea lemnului. Pereţii, ca și podul, sunt lipiţi în exterior și interior cu lutamestecat cu pleavă. Acoperișul, în două ape și cu două pivioane trapezoidale, a fost iniţial din paie de secară. La renovarea din anul 2005, s-a folosit în locul lor trestia.


    Prima variantă devenise greu accesibilă din lipsa meșterilor care să poată realiza acest tip de lucrare. De pe prispa îngustă, se intră în tinda ce desparte două camere. În interior, pe jos, este de asemenea pământ.

    Casa memorială a fost inaugurată în anul 1981, pe 25 ianuarie. În decembrie 1989, în curtea ei a fost amplasat și dezvelit un bust al lui Vasile Lucaciu, operă a sculptorului Rădulescu Gil. Părintele Petru Bologa s-a străduit foarte mult și a contribuit intens la realizarea întregului obiectiv muzeal, având sprijinul Muzeului Judeţean Satu Mare și susţinerea autorităţilor locale. O mare parte din exponate provin din colecţia personală a părintelui. Tot ce a fost adunat cu grijă și expus cu atenţie aici creează o atmosferă evocatoare aparte.

    Sursa: Primăria Apa

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img